I'm falling down
Try and stop me
It feels so good to hit the ground
You can watch me
Fall right on my face
It's un uphill human race
And I am falling down
(Falling down by Avril Lavigne)
Ma duc rar pe la bunici. Ultima oara cred ca m-am dus acum vreo 2 ani. Tin totusi minte un moment din copilaria mea care m-a marcat . Prin spatele casei, ascunsa in perete, am descoperit o usa in timp ce ma jucam de-a "v-ati ascunselea" cu verii mei. S-a deschis usor, desi nu fusese folosita de multi ani, si in spatele ei am gasit o scara. Ducea spre pod si, teoretic nu era nici secreta si nici deosebita.
Era o scara din lemn de cires, spiralata, cu balustradadin fier forjat. Capatul inferior al balustradei se rasucea armonios intr-un trandafir negru si prafuit, pe cand cel superior forma un corb lucios.
Stalpul era de piatra si in el erau sculptate flori la baza si pasari pe top... Primii pasi pe praful de pe trepte au scartait, dar nu cu zgomot, ci mai mult melodios. Era impunatoare si abia ii atingeam balustrada. Mirosea frumos, a cires si a vechi, dar ma simteam ca intr-o livada de ciresi infloriti.
Tarziu mi-am dat seama ce importanta poate avea o scara. ea e simbolul evolutiei sau al descresterii, al binelui si al raului, al antitezelor in general.
Scara e doar o viata de lemn, pe care inaintezi greu, obosesti si cazi foarte usor. Scara iti este suport spre mai sus, dar e si cea care te loveste cand cazi. Scara e ca un om, cu bune si rele...
Si stau si ma intreb... ce-ar fi daca scara de la bunici nu ar fi limitata la un corb si la un trandafir? Cum ar fi sa am o scara de cires fara prime si ultime trepte? Sa fie doar trepte care sa duca cat mai sus. Sa fie trepte de pe care cand cazi sa nu atingi pamantul.... O scara utopica, precum un polimer al scarii din copilaria mea... .
( Weekend Magazin - art. " O viata de lemn" by Miruna Stan )
