Martie isi plange infrangerea cu vocale de argint dupa razboi. Infranta o data iarna si-a recapatat fortele luand tineretea din corzile clavecinelor cu trupuri vegetale si a ridicat o armata mai puternica, si mai mareata, aproape de neinvins daca ne-am gandi la slabii soldati ai lui martie, loviti imediat ce fosnetul ca de valuri si-a trimis ecoul peste ei. Intr-o singura clipa in care un om normal ar fi strans la piept un copil sau ar fi sorbit dintr-o cana cu ceai, tot ce pentru sufletul meu insemna tinerete, primavara, a fost reduc la tacere prin masatoasa coborare a oceanului alb al iernii.
Si apoi ne-am fi imaginat cum o fiinta neajutorata ar fi scos capul de sub crusta rece si ar fi simtit iarasi un luceafar cu varful de cristal ce inteapa sufletul cand nu mai poate scoate nici macar un sunet la vederea albei instelari ce parca a aplecat fruntea padurii ca la incoronarea regelui.
