Dream

♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥
Cand eram mica, primul meu vis a fost sa ajung pana in varful pomului de Craciun. Imi parea ceva nemaipomenit, ma chema acea stea din varful sau, si o vroiam, ma provoca [hm...;;) se pare ca inca de atunci imi plac provocarile]
Mai tarziu am vrut sa devin medic, iubeam sa vad cum bunicul trateaza oamenii cu atata pasiune, fara a cere nimic in schimb, multumindu-se doar sa vada un zambet si o vindecare rapida.
Dupa asta au urmat diferite vise, am vrut sa am o papusa Barbie - ca toate fetele de altfel. Nu stiu de ce imi placea, era totusi un moft, si ca orice moft m-am plictisit urgent de ea, hainutele ei au fost distruse de catre mainile mele, care, pline de nervi de copil mic, rupeau si spargeau multe. A trecut si curentul cu papusile si jucariile...nu mai am decat amintirile jucariilor aruncate peste tot, distruse poate, si doar un iepuras, pe care fara sa stiu de ce l-am numit Balin, si ma asteapta si acum, peste atatia ani, pe o noptiera veche.
Cred ca imi schimbam visele la fiecare 30 de zile...poate chiar si mai putin [o fire nehotarata s-ar zice :)]. Cel mai lung vis al meu a fost sa devin arhitect-designer... Desigur, inca mai sper la asa ceva, dar am renuntat la idee.
Timpul si insasi viata au facut din mine ceva nou. Nu tind sa ma reinventez la fiecare 12 luni. Nu am nimic, decat un computer, o pereche de jeansi, niste tenisi, o bluza care-mi este preferata, un penar unde imi tin pixuri, creioane, si cateva caiete, o inteligenta care mi-a fost data atunci cand am intrat in acvariul lumii, puterea de a privi, de a accepta provocarile si muuuuulte amintiri [prea multe ar spune unii]. Cateva persoane, un profesor de romana, cativa prieteni virtuali, un caine, un copac, trei creioane, o suvita de par, si o fotografie.
Si multe vise au trecut pe langa mine... ma vedeam medic, ghid turistic, astrolog, cantareata, jucatoare de volei, vanator de comori, si tot asa [cred ca le-am si pierdut sirul]. Mai nou nu imi doresc nimic. Nu vreau decat sa calatoresc, sa gust din baclavaua facuta de un turc, sa beau apa de la o fantana publica din Medina Marocului, sa incalt pantofii de samba si sa dansez alaturi de o brazilianca. Tare as vrea sa beau vodka in Rusia, sa port un sari din India, sa alerg merg intr-o caravana simtind camila ce calca nisipul, in fine, sa calatoresc. Vreau la fel de mult sa citesc... ca sa nu mai vorbim de cultura generala, aventuri, provocari, si restul... [Poate ca "sa-mi traiesc viata" e rezumatul dorintei mele, visului meu, dar e o expresie prea invechita, prefer termenul de "IMPLINIRE A VISELOR". Fiind o visatoare ma hranesc din fantezii si dorinte, asa ca, o implinire a tuturor viselor ar fi idealul :)].
Nu incetez sa cred ca o carte te face fericit, nu ma opresc din visat, traiesc respirand sensibilitate, ating naiv subiecte neatinse inca de cei de varsta mea. [Sa fie oare acestea provocari ?].
Trebuie sa inchei ...ar fi mult mai multe de scris, dar iata ca vreau sa plec... Nu refuz niciodata o calatorie prin padure... Se apropie ora cand trenul trece pe acolo...vreau sa fac poze. :)

♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥ ♥▬♥

Indragostita mereu

"As vrea sa ii vad ochii Maitreyiei", asa s-a sfarsit inca o carte pe care Mircea Eliade a scris-o in asa fel incat sa nu lase pe nimeni neatins de sentimente profunde [profunde!] .

[Nu stiu altora cum li se pare insa eu cand spun ochi spun tot ceea ce inseamna om,

creatura; spun tristete si bucurie, spun lumina, speranta, incredere si iubire, tradare, umilinta, dezamagire si prietenie, complot , dorinta , chin si supravietuire, sau mai bine zis tot ceea ce inseamna trairi si sentimente umane, caci ochii ne sunt oglinda sufletului.

Deaceea si mie, ca si lui Eliade, imi place sa vad ochii mai intai de toate, si sa inteleg ce se ascunde in spatele privirilor. ]

Aceasta lucrare, "Maitreyi", m-a facut sa imi dau seama de cat de frumos sau cat de dureros este sa iubesti. Si iarasi reflectez la zilele in care citeam "Romanul adolescentului miop", "La rascruce de vanturi" ori "Printul fericit" si ma gandesc la cat de mult am fost influentata de aceste carti, povesti la urma urmei... [Povesti!!!]

[...]

Stau si plang... Nu inteeg cum e posibil... Oare de ce am renuntat la asa-zisii prieteni ai mei? Poate fiindca sufletul meu repugna orice urma de minciuna, de ipocrizie, invidie, fals. Asa ca decat sa imi arunc dragostea in gol, in prapastii primejdioase mai bine o revars peste o carte, carte ce tot mie imi va inapoia dragostea, insa transformata. Voi continua sa citesc, sa ma cufund in abisul cartilor, sa fiu eu protagonista ori naratorul.

Deseori ma trezesc, in nopti cu luna "aruncata", parca, din somn. Cartile ma cheama... si nu oricum, ci prin vise, si iata, ca si eu, ca prin vis, ma ridic, calc pe podeaua rece, care ma trezeste brusc, aprind lampa, imi iau stiloul si incep apoi continui fara rasuflare sa imi astern vise intregi pe jurnalul cu coperti vanate de timp si file aromate cu asteptare care ma face sa mai vreau o data sa evadez din casa si sa ma duc la furat de cirese, sa strabat 20000 de leghe sub mari incercand sa aflu de ce in casa bunicilor e mereu cald si placut, si de ce pe ulita copilariei Olguta si Otilia au uitat sa apara.

De cate ori vad jurnalul, inghit in sec, inchid ochii si imi dau seama ca il iubesc pe Robinson Crusoe mai mult decat pe Croitorasul cel viteaz, care -dupa o serie de cugetari- nu e deloc viteaz, fiindca ce a facut el nu era crima, si ca singurul "criminal" din copilaria mea este lupul. Realizez ca ma arde o dorinta de a fugi urgent in Alaska, in cautare de noi aventuri, ori sa inot pana in strafunduri cu Mica Sirena, sa vedem de acolo, de joc, impreuna, cum Moby Dick devine prada pentru oamenii bicentenari; or poate nu as vrea sa fug nicaieri, poate ca tot ce vreau e sa ma asez pe scaunul batran la masuta prea patata de cerneala si sa incep sa umplu pagina dupa pagina cu ganduri si trairi de adolescent miop.

Am amintiri incepand cu varsta prea frageda la care am deschis prima carte. Oooohh.... pagini fine, miros de cerneala, aspect placut... : [...] Iar apoi cartile au devenit caramizi din zidul amintirilor mele, diapozitive din filmul vietii mele. Mi-ar fi greu fara ele. Da. Recunosc. Mi-ar fi prea greu fara Mircea Eliade, Ion Creanga, Mihai Eminescu, Ionel Teodoreanu, Gorge Cosbuc, Vasile Alecsandri, Nichita Stanescu, Mihail Sadoveanu, Emily Bronte, Paulo Coelho, Liviu Rebreanu si toti ceilalti pe care i-am "cunoscut" sau care urmeaza sa ii "cunosc".

Il iubesc pe artistul din Teodoreanu, cel care transforma cuvintele in metafore, si face din nimic ceva maret. Ii multumesc lui Creanga fiindca datorita lui mi-a fost dat sa traiesc o copilarie vesnica. Nu voi uita ca Sadoveanu m-a imbogatit spiritual, si nici ca psihologia/filosofia lui Eliade, Rebreanu si Coelho mi-au oferit o alta conceptie despre tot ce ma inconjoara, despre...Univers...

Nici nu stiu cum sa inchei... Defapt, sunt in extaz [ Oooo da...!!] Sufar de insetare si tremur de bucurie fiindca am putut sa imi deshid iarasi ochii si sa las acea sclipire sa cada aici.

[...]

Iarasi plang.Insa sunt lacrimi de fericire. Mi-e dor de privire. As vrea sa vad ochii... Ba nu. Poate ca ar refuza sa imi ofere o privire. Ma asteapta o carte. :) Ma arunc intr-o alta aventura, caci multe si frumoase sunt caile pe care te poarta dragostea...ma rog, cartile.

De la autor

(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)




De curand mi-a fost sugerat sa fac din acest blog un loc unde cei tristi si indurerati, cei plini de viata si increzatori, cei statornici ori cei visatori, sa isi gaseasca un refugiu sau coltul unde sa dea frau liber gandurilor si ideilor...

Nu stiu de ce, dar am sesizat ca odata cu varsta fiecare ne dorim cate ceva pentru suflet. Fie ca mergem in supermarket si ne cumparam o cutie de bomboane de ciocolata, pe care le savuram acasa urmarind un film bun, ori le dam bunicii cand mergem in vizita la ea; fie ca mergem sa facem sport in parc ori la sala; sau pur si simplu stam si ascultam muzica preferata in compania unei cani cu ceai sau unui suc de fructe, tot pentru suflet o facem.

Si chiar daca noi criticam non-stop, si strigam cat se poate de tare "ASTA E ROMANIA!!! O TARA DE R***T!!" tot degeaba o facem, fiindca asta ne da de gol ca defapt noi nu stim cum sa ne bucuram de ceea ce e mai frumos: cativa prieteni, o vacanta placuta, un sarut, o privire, o carte buna, muzica preferata, un film, o petrecere, cateva ore in telefon stand la barfa, plaja, bataie cu rosii, tenis cu piciorul, volei, v-ati ascunselea...Toate acestea sunt placeri pe care le poti avea oriunde , si chiar sunt pentru suflet, chiar ne fac sa ne simtim bine.

Nu stiu, strada probabil e singurul loc unde inspiratia mea ia amploare. Acolo vad batrani trecuti prin viata care isi poarta batranetea grea cu resemnare; vad copii ce se joaca lipsiti chiar pana si de cele mai minore griji. O vad pe tanti Paula carand iarasi o sacosa cu nimic in ea...imbracata aiurea si murdara. O salut, inghit in sec si merg mai departe. Vad pisici aruncate de oameni prin santuri, cersetori, gropi, gunoaie, aglomeratie, stres, chinuri, voci, injurii, laude, manele, accidente, zgomot, poluare, masini, indiferenta, nepasare, tristete, disperare, orgoliu, mahnire, resemnare... SI TOTI CRITICA! Toti vad numai asta! Dar oare nu ar putea si ei sa fie mai putin superficiali, sa nu mai vada doar aceasta patura jalnica ce acopera tot ceea ce e frumos? Stratul asta ce ne macina sufletele, si care ne face sa doara tot mai mult...??!!!

Bineinteles ca e posibil sa patrundem in abisul lucrurilor din "vasul" pe care exista o eticheta colorata unde scrie simplu "Pentru suflet" : Acest "vas" e doar acel balon amintit in articolele mai vechi, e zidul de sticla ce ne desparte de nepasarea asta chinuitoare din lume, e lumea imaginara unde cei care reusesc sa patrunda vad tot ceea ce ne face sufletul usor si plin de incredere. Poate si blogul acesta e doar o sutime din acel vas, DAR ESTE, si aici fiecare putem fi sinceri, demni, iubitori, putem gasi cele mai frumoase lucruri: o cutie de bomboane, o cana cu ceai, o imbratisare, o carte, muzica,un zambet, o floare, o privire, un suc, o intalnire, un dans, un sarut, o noapte impreuna, iubire, sinceritate, prietenie, compasiune, solidaritate, posesie, implinire si nu in ultimul rand FERICIRE...



(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)