Monocromo

Monocromo
A fost odată un cuier uriaş numit web iar în el erau agăţate multe haine numite site-uri. Una din haine avea o multitudine de buzunare ce se înmulţeau zilnic. Ele se numeau blog-uri.
Astfel, prietenii mei au mereu un loc special în buzunarul cu InterzisFraierilor.

sâmbătă, 2 mai 2009

Horror







Cu siguranta sunt satula de reuniunile de familie. De fapt totul ar fi in regula daca nu s-ar trezi niste mamai sa vina la tine si sa te apuce de obraji, cu niste degete mirosind a marar de la sarmale, si sa te alinte cu sunete de toata jena.
M-as simti mai in largul meu daca nu ar mai comenta toata lumea ca am crescut, ca am slabit, ca arat din ce in ce mai bine, ca as avea nevoie de aparat dentar si ca "noi ramanem in urma iar voi, copii, voi cresteti!". Evident, ca numarul adultilor sa le iasa conform scenariului se mai toarna si o ploaie sub forma de prevenire a vreunei iesiri din casa.
Noroc de englezul care a dat o vizita fugitiva si m-a calmat.
E a naibii de urat sa fii adult. Ma repugna ideea de adult pana la dorinta de a ma inchide intr-un cocon.Pariez ca daca as avea asa ceva ei tot ar gasi o modalitate de a dizolva coconul.
Bun. Fiind in pana de idei tin sa le salut pe toate rudele mele, cu exceptia unora dragi mie, si sa le trasnmit ca fondul meu de ten de tare scump si nu imi permit sa imi retencuiesc fata de fiecare data cand ma pupa ele cu buzele alea ale lor si, de asemenea, ochelarii sunt la fel de prea scumpi ca pieptenele lor de dinti sa imi sparga lentilele.