Testament

Ca un real blogger ce sunt am jurat frecventare zilnică a locului de muncă, articole multe şi frumoase şi bineînţeles, nu m-am ţinut de cuvânt. Nu am regrete profunde acum, urmărind trecutul în note retrospective. Deşi aveam o listă bogat încărcată cu lucruri pe care aveam să le fac in viitorul apropiat şi nu numai am ajuns la concluzia că nu mai am nevoie de nimic în condiţiile în care voi muri în curând. Nu mi-a zis-o nimeni, nici nu simt vreo briză de sfârşit răvăşind cotoarele de măr din stânga darrrrrr...ţin la ideea că nu mai am mult.
Dacă acum două luni înghiţeam apă fără nici cel mai mic menaj în speranţa că la un moment dat se vor coordona şi membrele mele şi voi înnota, iată că în prezent ştiu să înnot dar probabil sufăr de o otită. Sub cheie ipohondrică vă anunţ că până şi respiraţia plantelor e un teribil curent pentru mine ce-mi agită tot capul.
Nu imi pot face un testament referitor la bunuri ce le las drept moştenire urmaşilor fiindcă de bunuri materiale duc lipsă iar de urmaşi idem. Cu alte cuvinte tot ceea ce deţin eu se rezumă la parola unui cont ce mă ajută să intru pe diverse pagini, inclusiv pe acest blog; o tonă de nesimţire, bun simţ doar în visele când eu sunt victimă, un bagaj de cunoştinţe destul de aglomerat şi, evident, sute de secrete şi idei pe care mulţi le râvnesc.
În condiţiile în care nu pot anunţa parola conturilor mele sub nicio formă, nu pot da nesimţire altora şi nici cunoştinţe colorate , vă las extrem de puţin bun-simţ cu care să vă ştergeţi undeva căci oricum bunul simţ e ca şi cheia de la cutia de bere după ce o desfaci: inutil.
În concluzia acestui Pseudo-testament al ipohondrului din mine vă anunţ pe voi, zero cititori, că vă las ca moştenire NIMIC. Da, un mare, frumos, dulce, util, armonios, echilibrat, ingenios, cu multe calorii şi care nu transpiră NIMIC.

Zambeste! Maine va fi mai rau!

Da. Adevarul e ca unii prefera sa nu isi faca blog-ul public pe motiv ca, probabil, este mult prea rusinos sa ai un blog de toata jena cu texte asemanatoare cu urletele unei creaturi cu o importanta mult prea mica ce tipa de undeva de jos, de sub talpile noastre;chiar patetic s-ar spune.
Altii aleg sa aiba un blog public, cu articole perfect publice in legatura cu care oricine isi poate expune parerea in modul dorit, desigur, mai mult sau mai putin jenant, mai mult sau mai putin incurajator si respectabil. In aceasta categorie intra totodata si persoanele care pastreaza fiecare comentariu indiferent de cat de asemanator cu spalatul rufelor in public este din partea autorului acestuia.
In speranta ca aluzia a fost inteleasa, tin sa ii salut de aici, din lumea mea care supravietuieste impreuna cu mine de aproximativ cincisprezece ani, pe toti frustratii care isi dau ochelarii jos special pentru a citi articolele mele ca mai apoi sa isi formeze idei eronate in legatura cu parerea mea despre Eliade. Ii admir ca au curajul sa isi faca publica stupiditatea si nu stiu...inca raman in aer cu raspunsul la intrebarea "Ei de ce au putut sa intre pe Interzis-Fraierilor?"

Pachetul de Airwaves are 14g

Hei da!A fost demonstrat stiintific ca azi nu dau lucrare de control la istorie si observ ca pixul tine cu mine intrucat nu i s-a epuizat rezervorul de cerneala, asadar pot copia in voie la teza.

De curand am aflat ca daca atacam vreo persoana prin intermediul blogului, daca in continutul articolelor se gasesc tente de instigare la violenta sau daca facem intr-o modalitate iesita din comun publicitate cuiva etc. , noi, blogger-ii, o sa ne-o luam rau.

By the way...a fi blogger e meserie... Ma intreb daca peste cativa ani o sa pot avea pensie din asta...

Inca vreo 27 zile de zoo si ne putem considera vacantionisti. Presimt ca o sa raman fara pachet doar ca sa iau 20j de mii de dosare si 30j de mii de topuri de hartie pentru portofolii, o sa burn-ez Cd-uri pana o sa mi se faca rau si o sa cumpar panselute pentru liceu de-o sa dau in boala...

Daca supravietuiesc gripei scolare a tezelor vreau sa imi faceti o statuie si sa ma canonizati drept sfanta.

Miserupista nu stie cand incepe sesiunea...Anyway, nici colega mea de banca nu e super-extra-mega-ultra tare:-j

Leapsa

Si doar fiindca profesoara mea de istorie e mai tare decat orice alt profesor in viata am decis sa ii accept invitatia la "Leapsa" si sa ma transform intr-un creator al unui zid de ganduri cu 99 de caramizi.

1. Toti ma stiu de Irina. Exista o singura persoana pe fata Terrei care imi spune Petra.
2. Am in spate 15 ierni si destule in fata.
3. Invat intr-un liceu ce intr-o clipa de betie poate fi numit ZOO.
4. Numai betivii si copiii spun adevarul.
5. Imi place zodiacul mult.
6. Sunt sagetator si e singura zodie pe care o ador.
7. Urmatoarele zodii care au respectul meu sunt Leul, Balanta si Berbecul.
8. Imi place primavara, asta e sigur.
9. Ador sa calatoresc. M-as putea numi maniaca a calatoriilor.
10. Am o pasiune exagerata pentru trenuri.
11. Pasiunea se pastreaza si pentru caile ferate.
12. Iubesc si florile. Imi place doar sa le admir, de la distanta daca se poate. Nu imi place sa primesc.
13. Numarul 13 nu imi aduce ghinion. In SUA nu exista etajul 13 la zgarie-nori.
14. Superstitiile sunt tampenii.
15. Ma pricep sa aberez. Am talent si succes in asa ceva.
16. M-am nascut in decembrie, 16. Numarul asta nu reprezinta nimic pentru mine.
17. Imi place la nebunie filmul 'Becoming Jane'.
18. Ca orice tanara oglinda e prietena mea cea mai buna atunci cand trebuie sa ies din casa.
19. Spre deosebire de alte persoane, eu consider ca haina il face pe om.
20. Ma rog...cel putin in primele 10 minute ale unei conversatii.
21. Le urasc pe fetele care nu se ingrijesc.
22. Iubesc o fata.
23. Imi place sa ma epilez cu ceara. Ma epilez regulat pe maini.
24. Sunt zile in care pur si simplu ascult muzica si ma pensez. E activitatea mea preferata.
25. Daca o sa incepi sa imi spui ca nu e bine sa beau Cola o sa te scuip intre ochi si o sa iti spun ca stiu.
26. S-ar spune ca ma sinucid.
27. Recunosc ca fug de tentatii, dar inceeeeett...
28. Nu imi place sa mi se spuna ce sa fac.
29. Nu imi plac campaniile electorale.
30. Politistii nu sunt DELOC pe gustul meu.
31. Ii urasc aprig atunci cand vor sa se faca utili cu cazuri de mizerie.
32. Chiar si asa imi place Romania la nebunie.
33. Cred ca imi plac mai mult doar 10% din oameni si limba tarii mele.
34. Am fost mai demult la olimpiada de romana. Nu m-am facut de rusine.
35. Am cochetat si cu olimpiada de chimie. S-au uitat ceilalti ca la felul 38 cand m-au vazut cum eram imbracata si cat scriam.
36. Mama e bibliotecara.
37. Ce am scris la 36 e o explicatie pentru faptul ca am dezvoltat o pasiune pentru carti.
38. Acum devorez o felie de pizza doar fiindca pot si imi place.
39. Dar as fi in stare sa iti dau cu o pizza in cap daca m-ai pune sa aleg intre un Quatro Stagionne si o carte.
40. Citesc in disperare.
41. De un an cochetez cu scrisul pe blog.
42. Nu imi plac profesorii. Deloc. Cel putin ai mei nu imi plac, exceptie facand singura profa care e aproape colega mea.
43. Noaptea cand stau cu ochii pe tavan, lucru ce se intampla des, creez metafore si titluri de carti si bloguri.
44. Imi place sa dorm.
45. Ma apropii de jumatatea maratonului si inca nu am scris ce nu imi place.
46. Nu imi place cand cel de la care ma astept la mai mult nu imi e recunoscator sau ma dezamageste.
47. Nu imi place prostia. Sa fie clar!
48. Nu imi plac cei ce nu sunt openminded. Pentru mine omul trebuie sa fie deschis la orice si sa nu ii sara mustarul repede, ci sa stie sa iasa din situatiile ce-i displac cu talent.
49. Nu imi place sa spun ca nu imi plac curvele, fiindca...imi plac! Pentru mine curva nu e centurista care isi castiga painea cu curul. Curva, din punctul meu de vedere, e acea persoana desteapta si frumoasa care stie, dom'le! STIE PE BUNE!
50. Cand o sa ajung la varsta de cincizeci de ani o sa imi fac o cruce maaaaaaaare si o sa ma pensionez.
51. Vreau sa ies din casa pe motiv ca aici pot avea loc cele mai multe accidente.
52. Uneori sunt sadica. Nu sunt prefacuta dar stiu sa ma prefac. Si imi iese de minune!
53. Recunosc ca imi intind parul cu placa.
54. E din snobism si din prostia altora.
55. Imi place sa fac curat.
56. De fapt ador locurile curate si stralucitoare.
57. Asta nu imi da dreptul sa nu port haine inchise la culoare.
58. Ca veni vorba de culori trebuie sa recunosc ca pictez. Nimeni nu stie. O fac in secret. Nu sunt buna dar ador sa pictez, sa desenez, sa cant, sa dansez sa..sa.sa...orice...orice poate fi legat de arta.
59. Daca o sa traiesc pana dupa clasa a XII-a o sa dau la medicina, da, o sa ma sacrific prosteste intreaga viata invatand intr-o facultate ciudata si gandindu-ma ce frumos ar fi fost sa fiu actrita.
60. Fiindca da...Mi-ar placea sa fiu actrita. Nu am probleme cu emotiile si alte cele.
61. Visez la o zi in care o sa stau la balconul vilei mele privind marea, intinsa pe un chaise-long din bambus si sorbindu-mi ceaiul verde, inconjurata de orhidee si cu urme de muscaturi pe gat din partea....cuiva:D:D:D
62. Sunt romantica dar prea putin.
63. Sunt practica, directa si radicala.
64. Usor influentabila si sensibila.
65. Niciodata patetica.
66. Daca as mai adauga un 6 la numarul asta m-ati crede satanista.
67. Am un prieten care ma crede moşofilă, asta fiindca nu am ce face cu cei de varsta mea si nu ma limitez la fete mature, ci ma avant spre cei mai mari decat mine.
68. Sunt open-minded... Nu am inhibitii si nu cred in ideea de tabu.
69. Nu ma limitez la 20 de cuvinte pe zi.
70. AM LOGOREE de prea multe ori.
71. Nu ascult muzica tampita doar pentru versuri. Ascult muzica pentru a o simti.
72. Ma droghez cu muzica si culori.
73. Ma droghez cu trenuri. Am fetish pentru trenuri. [am scris si mai sus dar simteam nevoia sa ma repet]
74. Chiar daca nu imi place sa ma repet...
75. 75 e cubul lui 5.
76. Adesea spun ca sunt o urata de moldoveanca cretina si ochelarista.
77. Am o prietena moldoveanca la fel de cretina cu care am o relatie speciala. Daca intr-o zi va citi asta vreau sa stie ca e speciala pentru mine.
78. Am o pisica. O invidiez.
79. Mor dupa Egiptul Antic si dupa Grecia.
80. Nu vreau sa trec de 80 de ani si sa fiu o povara.
81. Nu vreau sa ma casatoresc. Sunt o aventuriera innascuta cu principii bine stabilite in legatura cu viata.
82. Am prieteni pe mess cat curpinde, foarte bine selectionati.
83. Unii mai imi spun si IPond sau Pondycherryca.
84. Am citit mai demult Charlie si fabrica de ciocolata (Charlie and the chocolate factory) si am zarit un nume ce mi-a placut. Antony Pondycherry sau asa ceva...
85. Mai tarziu am aflat ca Pondycherri e un oras din India. Una din tarile mele preferate.
86. Mi se pare genial ca vaca e sacraaa!!
87. Imi place sa merg cu rolele. Nu sunt buna.
88. Sunt onesta. Am 68 de kg.
89. Sunt fana lui Andrei Duban.
90. Imi place sa merg la teatru.
91. Imi plac Dani Otil, Mihaela Radulescu,Florin Piersic, Angelina Jolie, Anne Hathaway, Johnny Depp, Orlando Bloom, Mihaela Nicola, Zoia Alecu, Napoleon Bonaparte, Cleopatra - regina Egiptului, Lorelei din opera lui Teodoreanu, Marguerite din opera lui Dumas, Raluca si Dea [se stiu ele], mama mea, tatal meu, var'mea, profa mea, femeile frumoase, barbatii frumosi. [nu e ierarhie in functie de importanta, ci dupa cum mi-a venit in minte]
92. Imi iubesc parintii.
93. Am o sora. O iubesc.
94. Sunt dependenta de natura si de calculator. Dar mai dependenta sunt de carti si oameni speciali.
95. Cand ma fac mare o sa scriu o carte.
96. Imi plac cartofii prajiti.
97. Nu ma dau inapoi de la nimic. Biiinee...Aproape nimic
98. Asta e finalul. Nu stiu sigur daca eu cred in Dumnezeu.
99. Iubesc viata asta uneori mizerabila, alteori splendidaaaaa....

Dau mai departe cui vrea.

Paseste cu atentie, nu vrem sa cadeeeeemmmm!!!

Raport

Si iata ca prea des ne este data sansa de a ne bucura de viata ca de un dar de la Dumnezeu dar trecem pe langa ea cu neatentie, insa atunci cand viata iti atarna de un fir de ata reusesti sa iti dai seama ca nimic pe lumea asta nu mai este al tau decat speranta ca Dumnezeu este acolo undeva si ca te va ajuta fara indoiala daca tu crezi in El.
Prin aceasta a trecut si Catalin, pe numele sau intreg Catalin Micu, un baiat plin de viata elev in clasa a unsprezecea la liceul Mihai Eminescu din Barlad. Era un baiat cu o viata normala pana in clipa in care intr-un fel sau altul aceasta a luat o intorsatura puternica, el fiind diagnosticat cu Leucemie Acuta Mieloblastica la inceputul anului 2008. Vestea a fost un real soc pentru el si familia sa.
Din clipa in care au aflat de aceasta teribila boala de care Catalin suferea atat el cat si toti apropiatii lui au inceput lupta pentru viata sa. Si cum speranta nu moare, norocul a fost de partea tanarului caci fratele lui mai mic este perfect compatibil cu el si s-ar putea face un transplant de maduva oricand, lucru posibil la o clinica din Italia doar cu ajutorul a 150000 de euro.
Este o suma uriasa. Zi de zi se strang bani pentru a-l ajuta pe Catalin. Nici elevii Colegiului National Calistrat Hogas - Tecuci nu s-au aratat indiferenti si au initiat o campanie de ajutorare a celui ce le-a devenit prieten.
Prin Protoeria Tecuci, impreuna cu domnul profesor Nistor Stefan si elevii de la liceu s-au trimis mesaje la toate parohiile de unde provin elevi si cu bunavointa credinciosilor in scurt timp s-a adunat o suma care depaseste cu putin pragul de 1000 RON.
Trebuie sa recunosc ca eu consider ca nimic nu e intamplator si ca si noi am fost norocosi, atunci cand eu impreuna cu domnul profesor si alti trei colegi din liceul meu am mers la Barlad, la liceul undeva invata Catalin pentru a o intalni pe doamna sa diriginta ca mai apoi sa mergem acasa la familia Micu. Am fost primiti cu caldura de catre doamna director a liceului si de catre parintele Ciobanu Sandu impreuna cu care am mers acasa la Catalin. Acolo am fost intampinati de mama lui, doamna Micu. O doamna amabila in ochii careia se citea dorinta de victorie in fata necazului abatut asupra fiului ei. Intalnirea cu Catalin a fost diferita. Desi are doar saptesprezece ani boala l-a imbatranit, corpul i-a fost obosit de tratamentele suferite la clinica din Cluj unde sta mai multe zile pe luna decat acasa. Cu toate acestea Catalin a fost incantat sa ne vada.
Dupa o conversatie cu mama sa cu parti mai mult sau mai putin placute, i-am inmanat banii stransi cu ajutorul unor oameni cu suflet mare gandind ca desi e o suma micuta comparativ cu cea de care este nevoie pentru transplantul din Italia, o putem considera o caramida la zidul ce are deja baza pusa.
Am parasit apartamentul cu zambetul pe buze dupa ce am imbratisat-o pe doamna Micu si i-am strans mana lui Catalin, stiind ca Dumnezeu il va ajuta si ca intr-o zi se va intoarce iarasi la scoala si isi va relua viata care din nefericire i-a fost curmata in timpul acestor ani tineri.
Sunt eleva in clasa a noua la Colegiul National Calistrat Hogas din Tecuci si trebuie sa recunosc ca povestea lui Catalin m-a miscat profund. Atat eu cat si colegii mei ii suntem alaturi.

Gudana Irina, clasa a IX-a CNCH -Tecuci

Cine esti tu?

M-ai vrea poate un fenomen fizic, rezltanta unor vectori, dar...la ce bun? La ce bun cand suflet inseamna nu doar fizica, matematica si chimie ori limba, psihologie, desen si muzica, ci mult mai mult decat atat. Eu sunt eu. Unica. Nu o sa imi gasesti omolog nicaieri. Ma gasesti aici, acum, eu. O privire, un zambet, un gest conteaza? Eu in toate momentele mele, eu buna, rea, vesela, posesiva, neglijenta, toleranta, calma, echilibrata, avida de cunoastere, neatenta, indecisa, curioasa, indrazneata, curajoasa, sensibila, devotata. Calitati, defecte...eu, adica raspantia lor. Numele meu nu ti-ar spune prea multe. O fotografie cu mine nu ar spune nimic, caci eu nu sunt un corp obosit si un chip cu ochelari. Sunt dincolo de toate acestea. Nu am formula chimica. Am varsta doar calculata din ziua in care s-a nascut trupul meu. Varsta mea nici macar eu nu o stiu.
S-ar spune ca sunt un fum, un nor, ceva purtat de vant... Sunt confuza uneori si totusi inconfundabila. O carte, privirea unui trecator, o mana calda, o voce ferme, o pereche de ochelari a unui profesor aspru, un planset, ochi inchisi, un copil, asta sunt. Am trecut printr-un lan de obiecte si intamplari, toate m-au "zgariat". Cicatricile ramase sunt eu.
Pare ciudat. Ma vreau unica, sunt, dar si normala totodata. Ma vreau matura. Sunt doar un copil. Ti-e teama? Ia-ma in brate! Ti-e teama? Simte-ma! Ti-e teama? Sa nu-ti fie...si strainii stiu sa iubeasca.

Regret

Sa fi trecut 13 zile de cand am postat ultimul articol aici? Da. E trist. In fiecare zi deschid pagina aceasta de blogger, in fiecare zi incep un articol, ramane sub forma de schita, il sterg si inchid. Profesoara mea de romana spunea ca talentul nu vine din cer. Atunci de unde vine? Sau mai bine zis, unde pleaca?
Regret ca pierd talentul, regret ca sunt uneori proasta, regret cand nu stiu sa vorbesc, regret cand ma pierd in fata altora. Acestea sunt singurele lucruri pe care le regret. Nu am regretat niciodata cand mi-am taiat parul, cand am spart portelanul bunicii ori cand m-am despartit de cineva ce se voia a-mi fi prieten dar defapt ma consuma.
Mi-e rusine sa recunosc unele lucruri. Mi-e rusine sa recunosc ca nu am deloc ambitie si ca in loc sa lucrez la matematica, acolo unde stiu ca sunt mai slaba, eu pierd vremea uitandu-ma pe tavan si gandindu-ma daca nu cumva sunt atrasa de femei. Mi-e rusine sa recunosc ca imbatranesc doar fiindca pierd ludismul si optimismul in favoarea ideii de maturitate si pesimismului. M-as vrea mai activa, mai vesela, mai realista, dar nu...eu astept ca totul sa curga de la sine, nu ma intereseaza viitorul, va veni el cumva.
Nu mai stiu ce sa scriu...am inceput o poezie...va ramane neterminata...
Am inceput o carte...am lasat-o deschisa...
O melodie curge fara sa o aud..
Regret multe...

De la autor

(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)




De curand mi-a fost sugerat sa fac din acest blog un loc unde cei tristi si indurerati, cei plini de viata si increzatori, cei statornici ori cei visatori, sa isi gaseasca un refugiu sau coltul unde sa dea frau liber gandurilor si ideilor...

Nu stiu de ce, dar am sesizat ca odata cu varsta fiecare ne dorim cate ceva pentru suflet. Fie ca mergem in supermarket si ne cumparam o cutie de bomboane de ciocolata, pe care le savuram acasa urmarind un film bun, ori le dam bunicii cand mergem in vizita la ea; fie ca mergem sa facem sport in parc ori la sala; sau pur si simplu stam si ascultam muzica preferata in compania unei cani cu ceai sau unui suc de fructe, tot pentru suflet o facem.

Si chiar daca noi criticam non-stop, si strigam cat se poate de tare "ASTA E ROMANIA!!! O TARA DE R***T!!" tot degeaba o facem, fiindca asta ne da de gol ca defapt noi nu stim cum sa ne bucuram de ceea ce e mai frumos: cativa prieteni, o vacanta placuta, un sarut, o privire, o carte buna, muzica preferata, un film, o petrecere, cateva ore in telefon stand la barfa, plaja, bataie cu rosii, tenis cu piciorul, volei, v-ati ascunselea...Toate acestea sunt placeri pe care le poti avea oriunde , si chiar sunt pentru suflet, chiar ne fac sa ne simtim bine.

Nu stiu, strada probabil e singurul loc unde inspiratia mea ia amploare. Acolo vad batrani trecuti prin viata care isi poarta batranetea grea cu resemnare; vad copii ce se joaca lipsiti chiar pana si de cele mai minore griji. O vad pe tanti Paula carand iarasi o sacosa cu nimic in ea...imbracata aiurea si murdara. O salut, inghit in sec si merg mai departe. Vad pisici aruncate de oameni prin santuri, cersetori, gropi, gunoaie, aglomeratie, stres, chinuri, voci, injurii, laude, manele, accidente, zgomot, poluare, masini, indiferenta, nepasare, tristete, disperare, orgoliu, mahnire, resemnare... SI TOTI CRITICA! Toti vad numai asta! Dar oare nu ar putea si ei sa fie mai putin superficiali, sa nu mai vada doar aceasta patura jalnica ce acopera tot ceea ce e frumos? Stratul asta ce ne macina sufletele, si care ne face sa doara tot mai mult...??!!!

Bineinteles ca e posibil sa patrundem in abisul lucrurilor din "vasul" pe care exista o eticheta colorata unde scrie simplu "Pentru suflet" : Acest "vas" e doar acel balon amintit in articolele mai vechi, e zidul de sticla ce ne desparte de nepasarea asta chinuitoare din lume, e lumea imaginara unde cei care reusesc sa patrunda vad tot ceea ce ne face sufletul usor si plin de incredere. Poate si blogul acesta e doar o sutime din acel vas, DAR ESTE, si aici fiecare putem fi sinceri, demni, iubitori, putem gasi cele mai frumoase lucruri: o cutie de bomboane, o cana cu ceai, o imbratisare, o carte, muzica,un zambet, o floare, o privire, un suc, o intalnire, un dans, un sarut, o noapte impreuna, iubire, sinceritate, prietenie, compasiune, solidaritate, posesie, implinire si nu in ultimul rand FERICIRE...



(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)(♥_♥)

Felicitari celor ce vor gasi asta

Anuntati-ma daca inca mai exista persoane care citesc carti, fac bloguri interesante, asculta muzica interesanta si care nu consuma oxigenul degeaba.