Regret

Sa fi trecut 13 zile de cand am postat ultimul articol aici? Da. E trist. In fiecare zi deschid pagina aceasta de blogger, in fiecare zi incep un articol, ramane sub forma de schita, il sterg si inchid. Profesoara mea de romana spunea ca talentul nu vine din cer. Atunci de unde vine? Sau mai bine zis, unde pleaca?
Regret ca pierd talentul, regret ca sunt uneori proasta, regret cand nu stiu sa vorbesc, regret cand ma pierd in fata altora. Acestea sunt singurele lucruri pe care le regret. Nu am regretat niciodata cand mi-am taiat parul, cand am spart portelanul bunicii ori cand m-am despartit de cineva ce se voia a-mi fi prieten dar defapt ma consuma.
Mi-e rusine sa recunosc unele lucruri. Mi-e rusine sa recunosc ca nu am deloc ambitie si ca in loc sa lucrez la matematica, acolo unde stiu ca sunt mai slaba, eu pierd vremea uitandu-ma pe tavan si gandindu-ma daca nu cumva sunt atrasa de femei. Mi-e rusine sa recunosc ca imbatranesc doar fiindca pierd ludismul si optimismul in favoarea ideii de maturitate si pesimismului. M-as vrea mai activa, mai vesela, mai realista, dar nu...eu astept ca totul sa curga de la sine, nu ma intereseaza viitorul, va veni el cumva.
Nu mai stiu ce sa scriu...am inceput o poezie...va ramane neterminata...
Am inceput o carte...am lasat-o deschisa...
O melodie curge fara sa o aud..
Regret multe...