Pare tipic mie: de fiecare dată când lipsesc din zonă se întâmplă fabuloase fenomene de care eu aflu abia când revin. Nu vă cer să vă aşteptaţi la rahaţi mişcători, păianjeni vorbitori, dinozauri cu aromă de gumă de mestecat sau râme cu ureche muzicală. Nu la aşa ceva ci la ceva chiar mai stupid, şi anume fantome de cerşetori nebuni morţi şi beţii în miez de noapte.
Cu alte cuvinte, în timp ce eu mă lăsam legănată de valurile Dunării pe un vaporaş care mai avea şi restaurant, în timp ce mă luptam eroic cu marginile de la pizza şi aveam dileme de genul "Ce pai să aleg? Verde sau vernil?" , amicii mei prieteni de pokemoneală o ardeau petrecăreţ. Mă refer la faptul că - din ce am înţeles eu - s-a lăsat cu beţii after 00, râsete cu non-romantism şi mârlănie din plin, faimoase vedenii pricinuite de cocktail-uri gastrice şi nu în ultimul rând tancuri sovietice ce dansau în plină stradă complet pe lângă muzică.
Dar revenim la ale Dunării valuri şi pet-uri străvezii ce se lăsau puse în mişcare de vânt almost inexistent, plutire pe care o urmăream decent de plictisiţi eu şi colegii de crăpelniţă de la bordul unui vas de 10x12 ancorat serios. Întâmpinaţi de o chelneriţă şcolită şi de muzică mai bună decât ce se ascultă în chioşcul de peste drum, am ales încrezători câte ceva ce se putea găsi în stufosul meniu. Trec peste partea cu "avem crap dar nu vi-l recomand" şi peste cea când mă aşteptam să primesc o şosetă ce se cheamă calzone şi defapt m-am trezit cu un quatro stagionne care avea în plus doar cârnăciori, şi conchid că vizita pe faleză a fost ok.
Da, ar fi fost ok în condiţiile în care nu m-aş fi simţit inutil de nevoită să aflu cu lux de amănunte cum arăta fantoma Paulei pe care au văzut-o eroii în/după miez de noapte , ori să ma chinui să calculez un alt atac al aceleaşi fantome despre care nu cred decât că era un biet cetăţean obosit ce ducea gunoiul în care era un hamster mort.
Nu mă aşteptam de la mine să debordez de coerenţă şi cursivitate în idei atâta timp cât lipsa cronică de inspiraţie se ameliorează numai pe intervale scurte de timp în ore târzii, sub presiunea vocii ce spune "Mai ai doar două minute!".
Se afișează postările cu eticheta penibil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta penibil. Afișați toate postările
sâmbătă, 8 august 2009
miercuri, 15 iulie 2009
Blestem
Chiar când mă plângeam de o acută lipsă de inspiraţie am fost lovită ca de un Mig21 de o rafală de poftă de scris pe motiv că s-a trezit o nimeni să mă întrebe "Cum e în vacanţă?". Am simţit cum îmi creşte pulsul, cum sub picioarele mele sunt alunecări de pământ, puteam sa fac ceva pe teoria ROGVAIV-ului că eu oricum vedeam doar roşu. Mi-am amintit că data trecută când s-a întâmplat asta m-au găsit cu un cuţit într-o mână şi cu un tub de ketchup în cealaltă, aşa că după ce mi-am revenit cu două pahare de cola şi nişte beţişoare cu zahăr am pus lacăt la toate sertarele posibile, cheia dându-i-o câinelui s-o îngroape. Aşadar nu aveam nicio şansă să mănânc ketchup cu pâine.
Am rămas cumva paralizată rânjind prosteşte şi i-am răspuns "plictisitor dar e...(suspans) ok :) "...
Am rămas cumva paralizată rânjind prosteşte şi i-am răspuns "plictisitor dar e...(suspans) ok :) "...
sâmbătă, 11 iulie 2009
18+
În afară de faptul că dacă mă vezi pe stradă îmi dai 20j de ani şi Sindromul Down nu credeam să mai am şi altă problemă. Dar zi de zi observ cum blestemul vacanţei câştigă teren şi îmi sfâşie orice dorinţă de a mai trăi ceva palpitant. In realitate am văzut până acum 15 ierni şi mă simt ca un minor cu o greutate legată de gât, obligat să se sinucidă aruncându-se de pe San Francisco's Golden Gate Bridge.
E vacanţă şi e a naibii de tulburătoare liniştea asta atunci când suferi de vârstă prea mică. Trăiesc un gri apăsător cu tente de plictiseală bolnavă în care singurele somnifere ce mă trimit în vise cu insule şi petreceri sunt nişte cărţi, un calculator obosit şi un televizor.
Şi asta e prima sâmbătă în care chiar regret că altădată spuneam că mă bucur de vârsta pe care o am şi de felul în care viaţa mea decurge; regret fiindcă nu pot să merg la o petrecere, se împart pijamalele înainte de doişpe, beau suc de portocale şi mănânc gogoşi dând în demenţă la TV pe motiv că nu pot ieşi căci o furtună se apropie...ca melcul.
Zi de zi stârnesc adrenalină vânând muşte prin cameră şi meditând la nimic. E frumos să te gândeşti la nimic, mai ales atunci când faci NIMIC. Simt atunci când înnebunesc, îndeosebi când sunt mai rău decât penibilă căci, iată, scriu cu diacritice. Dacă nu eşti "mare" nu poţi merge în Vamă, nu poţi fuma, avea petreceri, nu poţi să ţi-o pui cu prietenul şi nici să ai mofturi ori pretenţii. Dar cel mai rău e că nu ai voie să vrei, nu ai voie să poţi, să ceri, să indrăzneşti. Nu ai voie să gândeşti ori să visezi.
Refrenul cu "nu ai voie să..." mi-a spart timpanele în draci şi dacă mă întrebi de vreau două dopuri o să spun "NU!! Dă-mi 3 ani în plus, o maşină cu tot cu chei şi leave me fucking alone!".
P.S. De ceva timp îmi clădesc un regat cu viaţă boemă dincolo de graniţele viselor din somn.
miercuri, 8 iulie 2009
Uniformă
Atunci când se impune uniformă într-un liceu există două tipuri de reacţii:
1. Reacţia celor care cred că uniforma este un dar de la Dumnezeu. Ei văd o pură binecuvântare în uniformă. În general rataţii o să se bucure că nu o să mai dea banii pe alte haine şi o să îşi poată lua jocuri video.
Tocilarii virgini frustraţi vor visa la o dezvirginare în uniformă fiindcă e cunoscut faptul că ei se simt întregiţi din punct de vedere psihic şi fizic atunci când poartă uniforma. Ei cred că eşti plin de personalitate dacă ai uniformă cu cravată de vânzător de dulciuri si sacou care sta ca pe gard pe coastele atât de ieşite în afară încât se văd de pe cealaltă emisferă a Terrei.
Evident, fătucile rahat-cu-ochi se vor uda de fericire când vor simţi măiestria uniformei direct pe chiloţii lor cu floricele sau pe părul de pe picioare. Nu vor mai fi nevoite să îndure chinul zilnic de altă dată când celelalte fete, mai bune şi mai frumoase decât ele, veneau cu haine noi cumpărate din magazine celebre şi rafinate. Aşadar vor spune adio tricoului cu Mickey Mouse şi jeanşilor de clasa a IV-a pentru a întâmpina camaşa albă, fustiţa cu volane, sacoul cu sigla liceului şi ecusonul de toată jena în care nimeni nu iese niciodată bine.
De altfel şi profesorii vor ţine - nu o zi, nu o lună ori un an, ci toată viaţa - predică despre utilitatea uniformei, despre cât de frumos este să stai la catedră şi să nu te doară ochii şi alte baliverne de tot penibilul.
Si nu în ultimul rând, le menţionez pe femeile de servici, care, cu siguranţă, vor găsi uniforma un prilej excepţional să lase maătura şi mopul deoparte şi să treacă la depănarea amintirilor de pe vremea comunismului când "a fi deştept şi deosebit"=uniformă.
P.S. Asta ca să nu mai spunem că deşi directoarea e varză , ea se crede minunată pentru simplul fapt că a semnat o hârtie cu aprobarea noului ham, pardon, noii uniforme.
2. Şi reacţia mea şi a celor ce împărtăşesc aceleaşi idei. Să fim serioşi. Uniforma nu e nici dar de la Dumnezeu, nici suflu al Sfântului Duh şi nici dovadă că Shiva sau Krishna au grijă de noi.
E pur şi simplu o metodă prin care nu ai voie să îmbini utilul cu plăcutul. Adică, nu ai voie sa vrei să îţi dezvolţi personalitatea, să fii creativ cu hainele tale şi să mergi şi la şcoală să înveţi ceva în acelaşi timp. În felul ăsta vom fi toţi la fel, nu ne vor deosebi decât feţele, care nu mereu le dau de gol prostia cumplită a unora. Nu ne vom deosebi deloc şi cel mai rău este că atunci când ne vom duce la chioşc să ne luăm un biet covrig vânzătoarea o să belească ochii la noi şi o să spună "aaaa...te ştiu pe tine...eşti de la liceul X. Spune-i doamnei Y că are să imi dea nişte bani...Dar vezi să nu uiţi, da?". Da, astfel de momente sunt cele in care te faci de rahat din cap până în picioare. Şi e doar un exemplu, fiindcă uniforma aduce numai pagube cu ea, şi nu mică o să ne fie mirarea când vom vrea să se deschidă pământul ca noi să cădem în el la 2 secunde după ce ne-am făcut de tot penibilul.
E tragicul tragicului căci de-abia aştept să înceapă şcoala şi să rânjesc grav atunci când o să vad rahaţi cu ochi cu cămaşa pusă pe dos, fătuci cu fusta ridicată până în gât ca să pară mai scurtă, grase cu sacouri tip sac, castraveţi fericiţi că în sfârşit au fost atinşi de Dumnezeu şi nu în ultimul rând, oameni cu adevărat drăguţi şi interesanţi care se vor pierde 6-7-8 ore în ţara uniformei.
P.S. Chiar dacă doamna director nu va citi niciodată în viaţa ei acest articol vreau sa ştie că eu chiar simţeam nevoia să fim băgaţi în seamă.
duminică, 28 iunie 2009
Moarte usor-chinuita
Nimic nu se compara cu o moarte usoara, dar nu voi mai putea avea parte de asa ceva fiindca tin minte ca mi-a zis cainele ala de ciocolata "mori tavalindu-te in chinuri!!" si brusc am simtit ca blestemul era un fel de tatuaj ca alea cu Mickey Mouse de la gume de 500 de lei.
De curand am avut un fel de amintire din viitor. Eram la priveghiul meu, de fapt...la priveghiul a ceea ce mai ramasese din mine: un fel de salam...o adunatura de oase sfaramate si muschi pisati in forma de rahat. Apoi , deodata, luata de vant zboara o hartie dinspre geamul unei toalete. Uda fleasca, imputita si delicios de jegoasa cum era inca mai lasa sa se zareasca scrisul de pe ea. Era un articol de ziar in care era relatata aventura ce m-a dus la moarte. Am inceput sa citesc si mi-am dat seama ca eu am murit mult mai spectaculos decat Mickael Jackson sau decat vreun cioban din Cracanatii din Deal care a dat in primire in timp ce se dezvirgina.
Din ce am inteles eu ma dadeam in leagan undeva pe malul unei ape. Si cum ma dadeam eu peste cap cu leaganul mi-am dat seama ca s-ar putea sa trag curent daca am urechile descoperite asa ca am luat mainile de pe bara leaganului si le-am pus la urechi. Singura problema e ca am cazut in cap si da, mi-am rupt gatul. Nu stiu daca ma durea fiindca oricum eram beata critza de doua saptamani, important e ca a venit o inundatie si m-a luat la plimbare in josul raului pana la un pod. Acolo am dat cu capul de o teava, de fapt, mi-a intrat teava in ochi si a iesit pe partea cealalta cu tot cu creier. Am injurat de toti sfintii si poate ca din cauza ca faceam galagie a aparut un gunoier care m-a luat de acolo chiar cand ajunsesem la refrenul de la melodia cu "Old McDougle had a farm...eeee-aaaahhh-eeeee-aaahhh-oooo". S-a enervat ca aveam parul lipit de o cizma botita de pe acolo dar pana la urma s-a descurcat. Spunea ca ma ia sa muncesc impreuna cu el dar i-am spus ca nu vreau sa imi stric manichiura - sau ce a mai ramas din ea. Inca eram beata dar cica am ajuns la o platforma de gunoi carea putea a naibii de ingretosator, atat de rau incat gunoierul a facut stop cardiac. La naiba. A trebuit sa astept o vesnicie pana au venit pasarile sa ii manance ficatii si ochii si pana a putrezit de tot, ca sa nu mai stea pe mine fiindca atunci cand a murit nenorocitul el ma tinea in spate si ghici pe ce parte a cazut. Pe spate, da...dar ar fi cazut pe fata daca nu i-as fi legat eu sireturile de la ghete. In fine. Am facut cunostinta cu tot felul de pasari care faceau sex pe mine, cu tot felul de animalute necrofage care si-o trageau rapid prin parul de pe pieptul gunoierului, si chiar si cu furnici. Cu cele din urma chiar m-am imprietenit bine, sau cel putin asa scria in articol, ca cica ele s-au bucurat ca si-au luat si bonus dupa ce l-au curatat pe amicul ala al meu de pe mine - le-as fi dat mai mult dar nu au reusit sa isi ia decat un picior si jumatate.
Intr-o zi cand stateam si faceam plaja langa o coada de peste a aparut un caine turbat care facea spume. Am crezut ca-i vreo farsa de 1 Aprilie si l-am luat la misto cu "Hai , coaie...Razi de mine, ce naiba...Crezi ca-s moarta sau ce? Inca mai gandesc, bah putza!". S-a enervat si de draci a incercat sa ma sfasie. Dupa vreo doua ore de tavaleala am inceput sa-mi revin si mi-am dat seama ca m-a scapat intr-o groapa adanca si ca imi intrase in gat o conserva. Peste cateva zile a aparut un fel de excavator si ne-a luat pe mine si pe prietenii mei, pempersii si tampoanele de acolo, si ne-a dus intr-un cuptor. M-am panicat putin fiindca eu fara crema de plaja nu voiam sa ma duc acolo dar pana la urma am ramas prinsa cu dintii de usa. Am cazut fiindca ma dezhidratasem si devenisem pufoasa. Semanam cu ceva bun de mancat cred...caci m-a gasit o pisica pe jos si m-a inghitit. La cateva ore m-am trezit intr-o tavita pe care scria "Kitty" si langa mine era un fel de chestie lunga si alba...zicea ca-l cheama Limbric. Nu am apucat sa ii spun ca imi place numele lui fiindca nesimtita de matza mi-a luat buletinul din buzunar. M-am cam suparat pe ea, ce-i drept, dar dupa aia m-am bucurat ca asa a fost fiindca au venit o gramada de reporteri care imi strigau numele si nu le venea sa creada ca eu sunt. Pacat ca imi trecuse betia de tot fiindca atunci mi-am dat seama ca pisica a ras de mine si m-a facut in forma de parizer. De nervi m-a apucat somnul...
Si articolul s-a terminat. Am luat bucatica de hartie, m-am sters la fund cu ea si cand am aruncat o privire mai intr-o parte am vazut doi mosnegi cu grebla in gura stand la barfa si spunand ca defapt eu am avut o moarte foarte usoara, fiindca am facut infarct cand am vazut un OZN in timp ce ma dadeam in leagan.
Asadar, unchiule, sa nu te superi pe mine ca iti scriu abia acum, dar a durat ceva pana am desfacut bagajele. Mai tarziu joc baschet cu Sfantul Petru. Sa stii ca am murit in chinuri, asa cum a vrut cainele ala de ciocolata.
Iti trimit un mozol cu herpes.
A ta nepoata,
Smintita
De curand am avut un fel de amintire din viitor. Eram la priveghiul meu, de fapt...la priveghiul a ceea ce mai ramasese din mine: un fel de salam...o adunatura de oase sfaramate si muschi pisati in forma de rahat. Apoi , deodata, luata de vant zboara o hartie dinspre geamul unei toalete. Uda fleasca, imputita si delicios de jegoasa cum era inca mai lasa sa se zareasca scrisul de pe ea. Era un articol de ziar in care era relatata aventura ce m-a dus la moarte. Am inceput sa citesc si mi-am dat seama ca eu am murit mult mai spectaculos decat Mickael Jackson sau decat vreun cioban din Cracanatii din Deal care a dat in primire in timp ce se dezvirgina.
Din ce am inteles eu ma dadeam in leagan undeva pe malul unei ape. Si cum ma dadeam eu peste cap cu leaganul mi-am dat seama ca s-ar putea sa trag curent daca am urechile descoperite asa ca am luat mainile de pe bara leaganului si le-am pus la urechi. Singura problema e ca am cazut in cap si da, mi-am rupt gatul. Nu stiu daca ma durea fiindca oricum eram beata critza de doua saptamani, important e ca a venit o inundatie si m-a luat la plimbare in josul raului pana la un pod. Acolo am dat cu capul de o teava, de fapt, mi-a intrat teava in ochi si a iesit pe partea cealalta cu tot cu creier. Am injurat de toti sfintii si poate ca din cauza ca faceam galagie a aparut un gunoier care m-a luat de acolo chiar cand ajunsesem la refrenul de la melodia cu "Old McDougle had a farm...eeee-aaaahhh-eeeee-aaahhh-oooo". S-a enervat ca aveam parul lipit de o cizma botita de pe acolo dar pana la urma s-a descurcat. Spunea ca ma ia sa muncesc impreuna cu el dar i-am spus ca nu vreau sa imi stric manichiura - sau ce a mai ramas din ea. Inca eram beata dar cica am ajuns la o platforma de gunoi carea putea a naibii de ingretosator, atat de rau incat gunoierul a facut stop cardiac. La naiba. A trebuit sa astept o vesnicie pana au venit pasarile sa ii manance ficatii si ochii si pana a putrezit de tot, ca sa nu mai stea pe mine fiindca atunci cand a murit nenorocitul el ma tinea in spate si ghici pe ce parte a cazut. Pe spate, da...dar ar fi cazut pe fata daca nu i-as fi legat eu sireturile de la ghete. In fine. Am facut cunostinta cu tot felul de pasari care faceau sex pe mine, cu tot felul de animalute necrofage care si-o trageau rapid prin parul de pe pieptul gunoierului, si chiar si cu furnici. Cu cele din urma chiar m-am imprietenit bine, sau cel putin asa scria in articol, ca cica ele s-au bucurat ca si-au luat si bonus dupa ce l-au curatat pe amicul ala al meu de pe mine - le-as fi dat mai mult dar nu au reusit sa isi ia decat un picior si jumatate.
Intr-o zi cand stateam si faceam plaja langa o coada de peste a aparut un caine turbat care facea spume. Am crezut ca-i vreo farsa de 1 Aprilie si l-am luat la misto cu "Hai , coaie...Razi de mine, ce naiba...Crezi ca-s moarta sau ce? Inca mai gandesc, bah putza!". S-a enervat si de draci a incercat sa ma sfasie. Dupa vreo doua ore de tavaleala am inceput sa-mi revin si mi-am dat seama ca m-a scapat intr-o groapa adanca si ca imi intrase in gat o conserva. Peste cateva zile a aparut un fel de excavator si ne-a luat pe mine si pe prietenii mei, pempersii si tampoanele de acolo, si ne-a dus intr-un cuptor. M-am panicat putin fiindca eu fara crema de plaja nu voiam sa ma duc acolo dar pana la urma am ramas prinsa cu dintii de usa. Am cazut fiindca ma dezhidratasem si devenisem pufoasa. Semanam cu ceva bun de mancat cred...caci m-a gasit o pisica pe jos si m-a inghitit. La cateva ore m-am trezit intr-o tavita pe care scria "Kitty" si langa mine era un fel de chestie lunga si alba...zicea ca-l cheama Limbric. Nu am apucat sa ii spun ca imi place numele lui fiindca nesimtita de matza mi-a luat buletinul din buzunar. M-am cam suparat pe ea, ce-i drept, dar dupa aia m-am bucurat ca asa a fost fiindca au venit o gramada de reporteri care imi strigau numele si nu le venea sa creada ca eu sunt. Pacat ca imi trecuse betia de tot fiindca atunci mi-am dat seama ca pisica a ras de mine si m-a facut in forma de parizer. De nervi m-a apucat somnul...
Si articolul s-a terminat. Am luat bucatica de hartie, m-am sters la fund cu ea si cand am aruncat o privire mai intr-o parte am vazut doi mosnegi cu grebla in gura stand la barfa si spunand ca defapt eu am avut o moarte foarte usoara, fiindca am facut infarct cand am vazut un OZN in timp ce ma dadeam in leagan.
Asadar, unchiule, sa nu te superi pe mine ca iti scriu abia acum, dar a durat ceva pana am desfacut bagajele. Mai tarziu joc baschet cu Sfantul Petru. Sa stii ca am murit in chinuri, asa cum a vrut cainele ala de ciocolata.
Iti trimit un mozol cu herpes.
A ta nepoata,
Smintita
miercuri, 24 iunie 2009
Refren in masa
Stiti genul ala de scartaiala melodica in care se repeta un refren dupa fiecare distih si la sfarsit geme o fatuca ori zbiara orgasmic dandu-le alta muzicalitate versurilor, care de obicei sunt ceva cu "i love you"? Si normal. Pana si copiii mici ar putea inventa ceva mai original.
Insa inca de pe 1 iunie eu ma confrunt cu altceva, mult mai cuprinzator si mai iritant. Refrenul care incepe si se termina cu "vacanta". E ceea ce e bun de palavragit la coltul tarabei cu marar, fiindca se repeta la infinit.
Nici nu ma gandeam sa se termine anul scolar, nu asteptam nimic, ma simteam bine si eram chiar resemnata cu situatia respectiva. Oricum nu era nimic plictisitor in a sta cu prietenii si a te distra in timpul orelor si dupa program. Dar vaaai! Trebuia sa inceapa isteria si fiecare persoana care ma suna sau ma intalnea, din lipsa de subiect de discutie, intreba ceva de genul "Si...cum e? Asteptati vacanta, asa-i?"
Fie ca avea alta formulare, fie ca persoana care intreba era mai mult sau mai putin proasta, ori se stramba mai mult sau mai putin, mesajul era acelasi astfel ca pana la sfarsitul anului scolar mi-am zgariat timpanele in refrenul acesta care se auzea de peste tot.
Mai rau a fost cand a inceput VACANTA pe bune. Nu e cu nimic incantator in a ma intalni cu oricine- adica fosta mea invatatoare, femeia de servici de la scoala, vecina de vis-a-vis, mama lui X si matusa lui Y s.a.m.d- si sa raspund mereu aceeasi chestie cand ma intreaba daca e bine in vacanta, si daca plec undeva, daca fac ceva in vacanta sau daca am cine stie ce planuri.
Probabil noi toti sesizam asta - mai putin curiosii de ne cer n detalii : imediat ce intr-o conversatie, fie ea cat de stupida si de nepotrivita, se deschide subiectul penibil al vacantei, apare plictiseala absoluta. Fiindca tu chiar daca raspunzi "Voi merge la mare" celalalt nu va sti ce sa te mai intrebe pentru ca oricum intrebarea sta ca nuca in perete si conversatia ramane in plop atata timp cat nu se schimba naibii mai repede subiectul. Iar daca nu apari repede cu o solutie, daca nu iti suna telefonul ca sa scapi de penibilitate, daca nu pica vreun meteorit peste celalalt, risti sa ajungi la ceva precum
Ala:Aha...pai...da...la mare...
Tu:Da...
Ala:Aha...
Tu:...
Ala (zambind neghiob): Si...ce mai zici?
Tu: Pai...nimic... (Doar nu esti atat de fraier incat sa incepi sa povestesti cine stie ce chestii. Nu ca nu ar fi interesante, creative si speciale dar daca dai peste vreo baba cu grebla-n gura si ii spui de Harry Potter isi face cruce si fuge la biserica de frica)
Ala:A...dragut...
Tu: ...
Ala:Pai...aha...(si zambeste iar...chiar mai neghiob decat oricine altcineva)
Aceeasi chestie se intampla si pe messenger. Daca se baga vreo fatuca sau vreun baietica in seama tot la fel se ajunge. In general toate mizeriile de conversatii cu colegii tai - despre care nu prea te intereseaza nimic - incep atunci cand ai facut greseala absoluta: ai dat un mass. Atunci ei se simt pur si simplu bagati in seama. E ca si cum Dumnezeu le-a intrat in casa, le-a luminat cararea destinului. E evident ca tu regreti amarnic tampenia pe care ai facut-o dar te rogi - chiar daca risti sa faci tensiune - sa te intrebe de vacanta, fiindca nu va mai continua discutia deloc dupa o asemenea intrebare. Nu te considera norocos ca te intreaba "cum e in vacantaaaa?!!", crede-ma, ii sta in fire sa faca asta. Are imaginatia atat de subtire incat nici nu isi poate da seama care e diferenta dintre o fotografie cu o girafa si una cu un elefant, dar sa mai si gandeasca o intrebare mai inspirata. (Dar iar deviez...) Si cum spuneam...Brusc te trezesti cu un IM de la el/ea.
El/Ea: buna
El/Ea: cf
El/Ea: ?
El/Ea: :X:X
El/Ea: :*
Tu: Bine...(nu vrei sa faci pe nesimtitul si mai comiti o greseala de rasul curcilor, ii intorci intrebarea)Tu?
El/Ea: pai uite bn p aici p mess...
El/Ea:qm e in vakntza?
Tu: (deja te dai cu capul de calorifer, musti din tastatura si iti bagi mouse-ul in urechi) Pai e relativ bine. E liniste.( si din fericire iti dai seama ca nu e cazul sa ii intorci intrebarea si de data asta. Il/O lasi in pace. Si bine faci!)
El/Ea: aha...bn
Esti salvat. Asta in caz ca nu se mai trezeste vreun ghertoi sa te intrebe ce si cum. Oricum ramai cu sechele dupa asemenea eveniment.
Ziua iti va fi oarecum distrusa si deja iti imaginezi o scena de cosmar: Mergi prin podul unei case care cica e casa bunicilor, si cica e si bantuita. Ai o lanterna in mana si ti-ai pus doua straturi de pempers in caz ca te uzi - tu esti fleasca si cu 5... Alergi. Esti urmarit de o gloata de strambaturi care repeta acelasi refren la infinit "Cum e in vacantaaa?!!!! "
Nu e tocmai placut sa ai asemenea cosmar, cu toate ca in cazul meu e aproape real si realizabil. Cred ca o sa ajung sa ma sperii de fiecare usa ce se va deschide in ideea ca va intra cineva si va spune "Ce faci? Cum e in vacanta?"
Ei bine...ca sa ma lase toata lumea in pace spun doar "HORROR!!"
marți, 23 iunie 2009
Cu voma despre autocontrol.
Treceam prin casa intr-o graba inchipuita si la un moment dat am vazut o pisica pe pat. Se uita la TV. Pentru o clipa chiar am crezut ca isi bate joc de mine si zambeste ironic. Si dintr-o miscare stupida am dat cu piciorul intr-o noptiera. Nu stiu, dar chiar a durut! Nu stiu cum e sa simti ca iti cade peste picior un sumo cu o nicovala in brate dar cred ca asta e senzatia tipica. M-am infuriat, imi venea sa iau pisica si sa o izbesc dar ceva m-a oprit, si zau ca nu era mila. Era ceva despre care se discuta prea mult peste tot, e ceva care din punctul meu de vedere a salvat lumea de la distrugere. Era autocontrolul.
Nu stiu. Apare atunci cand un castravete te scuipa in ochi iar tu esti cat se poate de aproape sa il snopesti din bataie, dar pana la urma retragi mana, te stergi cu scarba pe fata si spui un "~!@#$".
Autocontrol e atunci cand te mananca undeva si - e clar ca te-a apucat in locul si la momentul nepotrivit - te abtii totusi sa nu te faci de rahat in public. Consider ca autocontrolul face parte din tine, este incontestabil un simt al nostru pe care il deprindem inca de mici. E adevarat ca il sesizam abia atunci cand ducem lipsa de acesta, insa asemenea situatii sunt rare, ce-i drept , fiindca de prea multe ori a scapat proful de mate fara o injuratura dupa ce ti-a turnat un 2 in catalog. Ori de prea multe ori au scapat altii nepedepsiti ori tu nefacut de toata rusinea.
s-ar spune ca exista chiar si exercitiu pentru autocontrol. Pana data viitoare ganditi-va cum ar fi sa acceptati sa tipe seful la voi non-stop fara ca voi sa scoateti un cuvant, cum ar fi ca maica'ta sa zbiere iar tu sa ii multumesti. Bine. Ganditi-va la cum e sa fii actor.
Nu stiu. Apare atunci cand un castravete te scuipa in ochi iar tu esti cat se poate de aproape sa il snopesti din bataie, dar pana la urma retragi mana, te stergi cu scarba pe fata si spui un "~!@#$".
Autocontrol e atunci cand te mananca undeva si - e clar ca te-a apucat in locul si la momentul nepotrivit - te abtii totusi sa nu te faci de rahat in public. Consider ca autocontrolul face parte din tine, este incontestabil un simt al nostru pe care il deprindem inca de mici. E adevarat ca il sesizam abia atunci cand ducem lipsa de acesta, insa asemenea situatii sunt rare, ce-i drept , fiindca de prea multe ori a scapat proful de mate fara o injuratura dupa ce ti-a turnat un 2 in catalog. Ori de prea multe ori au scapat altii nepedepsiti ori tu nefacut de toata rusinea.
s-ar spune ca exista chiar si exercitiu pentru autocontrol. Pana data viitoare ganditi-va cum ar fi sa acceptati sa tipe seful la voi non-stop fara ca voi sa scoateti un cuvant, cum ar fi ca maica'ta sa zbiere iar tu sa ii multumesti. Bine. Ganditi-va la cum e sa fii actor.
marți, 16 iunie 2009
Altfel
Bun. Facand abastractie de virtutile pe care in mod normal, o persoana care se respecta pe sine, le-ar avea, de exemplu modestia, cred ca sunt intr-o oarecare masura mandra de mine si de realizarile mele - sau cel putin asa as vrea sa fiu.
Sa fim seriosi. Un 9.94 nu e oricum,un teanc de diplome nu e orice. Dar acum ma gandesc deja in cu totul alt sens.Si daca nu am fi invatat totii anii de scoala, daca nu am fi citit carti pe rupte, daca nu ne-am fi implicat trup si suflet in absolut orice activitate nu am fi ajuns la liceul dorit. Daca nu as fi facut toate astea poate ca totul ar fi devenit ceva de genul:
Te trezesti devreme. Inveti la un liceu industrial, profilul...nu conteaza, oricum dai cu sapa in fiecare zi ca deh...doar faci practica. Esti franta, transpirata, porti haine neasortate, probabil de la "38" sau dintr-un bazar. Parintii nu iti dau bani sa iti iei altele pe motiv ca in opinia lor tu nu meriti si vai! trebuie sa te multumesti cu ce ai si sa depui mai mult efort ca sa primesti ce vrei - da, da...de parca iti pasa tie...:-@:-".
Mergi la ore si afli ca ai avut tema si bineinteles, tu nu ai facut-o. Recunosti in mintea ta ca a fost mult mai simplu sa freci menta pe messenger toata noaptea. Decizi sa chiulesti. Te duci la baie. Acolo sunt usuratice care fumeaza tigari castigate dupa un oral mic :D. Pute a naibii de aiurea! ~!@# Una tipa ca si cum ar avorta in closet iar pe perete e scris un numar de telefon cu mesajul "Fut bine!"
Iei o tigara. Mergi afara. Acolo mai sunt si altii. Stai toata ziua cu ei. Seara ajungi rupta de oboseala. Ce mai conteaza? :-j Ti-ai facut prieten - un manelar cu masina, ceafa lata si corp celulitos care te-a cucerit cu un "ce faci , papushe?".
A doua zi e aceeasi chestie. Insa apare si ceva nou. Diriga te previne ca daca mai absentezi o sa fii exmatriculata, si chiar cand vrei si tu sa intri la ora iti suna Samsungul. E mesaj de la "iubi". Te asteapta la o terasa. E clar. Nu mai stai pe ganduri si fugi intr-acolo. Te intalnesti cu el, te admira, crede ca e minunata combinatia ta de curea cu Playboy, adidasi si margele in decolteu. Te ia cu masina, mergeti acasa la el si gata! se intampla...minunea! Te-a prostit, ti-a pus-o, te lasa in pace, rade de tine, nu te mai cauta, nu te mai vrea.
(peste doua zile) Preaviz de exmatriculare, infectie vaginala, certuri cu parintii, fuga de acasa, prostitutie pe strazi. :)
The end!
E clar ca e horror. Nu mai bine te dai cu capul de pereti cat citesti o carte decat sa iti transformi viata in...ce e mai sus? :)
Sa fim seriosi. Un 9.94 nu e oricum,un teanc de diplome nu e orice. Dar acum ma gandesc deja in cu totul alt sens.Si daca nu am fi invatat totii anii de scoala, daca nu am fi citit carti pe rupte, daca nu ne-am fi implicat trup si suflet in absolut orice activitate nu am fi ajuns la liceul dorit. Daca nu as fi facut toate astea poate ca totul ar fi devenit ceva de genul:
Te trezesti devreme. Inveti la un liceu industrial, profilul...nu conteaza, oricum dai cu sapa in fiecare zi ca deh...doar faci practica. Esti franta, transpirata, porti haine neasortate, probabil de la "38" sau dintr-un bazar. Parintii nu iti dau bani sa iti iei altele pe motiv ca in opinia lor tu nu meriti si vai! trebuie sa te multumesti cu ce ai si sa depui mai mult efort ca sa primesti ce vrei - da, da...de parca iti pasa tie...:-@:-".
Mergi la ore si afli ca ai avut tema si bineinteles, tu nu ai facut-o. Recunosti in mintea ta ca a fost mult mai simplu sa freci menta pe messenger toata noaptea. Decizi sa chiulesti. Te duci la baie. Acolo sunt usuratice care fumeaza tigari castigate dupa un oral mic :D. Pute a naibii de aiurea! ~!@# Una tipa ca si cum ar avorta in closet iar pe perete e scris un numar de telefon cu mesajul "Fut bine!"
Iei o tigara. Mergi afara. Acolo mai sunt si altii. Stai toata ziua cu ei. Seara ajungi rupta de oboseala. Ce mai conteaza? :-j Ti-ai facut prieten - un manelar cu masina, ceafa lata si corp celulitos care te-a cucerit cu un "ce faci , papushe?".
A doua zi e aceeasi chestie. Insa apare si ceva nou. Diriga te previne ca daca mai absentezi o sa fii exmatriculata, si chiar cand vrei si tu sa intri la ora iti suna Samsungul. E mesaj de la "iubi". Te asteapta la o terasa. E clar. Nu mai stai pe ganduri si fugi intr-acolo. Te intalnesti cu el, te admira, crede ca e minunata combinatia ta de curea cu Playboy, adidasi si margele in decolteu. Te ia cu masina, mergeti acasa la el si gata! se intampla...minunea! Te-a prostit, ti-a pus-o, te lasa in pace, rade de tine, nu te mai cauta, nu te mai vrea.
(peste doua zile) Preaviz de exmatriculare, infectie vaginala, certuri cu parintii, fuga de acasa, prostitutie pe strazi. :)
The end!
E clar ca e horror. Nu mai bine te dai cu capul de pereti cat citesti o carte decat sa iti transformi viata in...ce e mai sus? :)
duminică, 14 iunie 2009
Salata de lovituri sub centura
Ai 15 ani si strivesti cu fundul tau mare buretele unei canapele intr-o seara de sambata. E ora 11. Devorezi grabita si agitata o salata gandindu-te, o data cu fiecare inghititura, ca s-ar putea sa mesteci un melc. Da! Unul identic cu limaxul minuscul si perfect ingretosator care isi urma traiectoria pe nervurile prelungi ale frunzelor de varza, cu 10 minute mai devreme, in timp ce iti pregateai cina.
Stai si mesteci avand in surdina beat-ul dat de unghiile surorii tale pe tastatura. Parintii striga insistent ca e cazul sa te culci, sau cel putin asta intelegi tu din tipetele lor iritante.
Nu esti atenta nu fiindca ai uitat sa iti iei pilula de modestie si nici fiindca ai fost injectata cu aroganta, ci doar fiindca meditezi.
Da, ai dreptate. Poate ca molusca aia chiar isi face efectul caci brusc ai o idee neasteptata si iti amintesti de blog. Ai un blog de un an si ceva. In ultima vreme ai scris rar,neglijandu-l, dar de obicei esti citita, apreciata ori criticata. Deja iti formulezi o tentativa de articol cu o exprimare, desigur, nu foarte elaborata, si slabuta, la urma urmei, pentru o ora atat de inaintata cand, altadata, ai fi avut inspiratie cat pentru un roman. (Poate ar fi cazul sa mai mesteci un limax.) Deodata un fum iti acopera lentilele mintii si te vezi tastand:
Am in spate un an de munca. Nu m-au impresionat nici lacrimile doamnei director cand, cu o tentativa de discurs jalnic in mana, isi lua adio de la elevii clasei a XII-a in cadrul festivitatii de premiere de la sfarsitul anului scoalr. Nu m-a miscat ca am avut o medie anuala demna de invidia altora si nici ca am luat tot felul de diplome. De fapt, emotia m-a cuprins cand a venit V. la mine si, chiar daca era evident, a spus inca o data ca era vineri, ultima zi din acel an scolar ultima zi cand mai eram boboci.
Nu sunt suparata pe nimeni, doar pe timp. E unicul si eternul inamic al meu caruia ii port o ura de care numai eu sunt capabila, o ura personalizata, optimizata, imbunatatita - as indrazni- cu regret. El e cel ce poate da oricui nenumarate lovituri sub centura.Nu se poate sa fie ceva mai cumplit decat gustul amar al regretului si ochii arzandu-ti cand vezi triumful timpului, acoperite de o durere surda cand neputinta iti rasuceste nemilos cutitul in rana.
Si ca sa nu inchei banal, fac dintr-un gand niste randuri, iar astfel scriu ca nu vad omul decat ca pe o fiinta paralizata metaforic in micimea ei stand undeva sub o masa la care se indestuleaza egoisti si avizi Timpul si Eternitatea. Nu poate sa urce si se multumeste cu firimiturile - de altfel, deloc multumitoare - ce cad.
Revenind la realitate sper ca nu gresesc atunci cand convinsa - din punctul de vedere a omului ce sunt - spun ca SUNT ATATEA DE INVATAT SI ATAT DE PUTIN TIMP.
P.S. Poate ca ar fi o consolare sa cadem de comun acord cu Ionut Caragea in ideea ca "nimic nu tine o vesnicie, nici vesnicia insasi".
Inca mai mesteci. Astepti sa inceapa un film stupid. Esti patetica atunci cand te cuprinde melancolia. Iti amintesti de "Carpe diem!" si zambesti. Parca ai vrea sa fie iar 15 septembrie 2008.
Stai si mesteci avand in surdina beat-ul dat de unghiile surorii tale pe tastatura. Parintii striga insistent ca e cazul sa te culci, sau cel putin asta intelegi tu din tipetele lor iritante.
Nu esti atenta nu fiindca ai uitat sa iti iei pilula de modestie si nici fiindca ai fost injectata cu aroganta, ci doar fiindca meditezi.
Da, ai dreptate. Poate ca molusca aia chiar isi face efectul caci brusc ai o idee neasteptata si iti amintesti de blog. Ai un blog de un an si ceva. In ultima vreme ai scris rar,neglijandu-l, dar de obicei esti citita, apreciata ori criticata. Deja iti formulezi o tentativa de articol cu o exprimare, desigur, nu foarte elaborata, si slabuta, la urma urmei, pentru o ora atat de inaintata cand, altadata, ai fi avut inspiratie cat pentru un roman. (Poate ar fi cazul sa mai mesteci un limax.) Deodata un fum iti acopera lentilele mintii si te vezi tastand:
Am in spate un an de munca. Nu m-au impresionat nici lacrimile doamnei director cand, cu o tentativa de discurs jalnic in mana, isi lua adio de la elevii clasei a XII-a in cadrul festivitatii de premiere de la sfarsitul anului scoalr. Nu m-a miscat ca am avut o medie anuala demna de invidia altora si nici ca am luat tot felul de diplome. De fapt, emotia m-a cuprins cand a venit V. la mine si, chiar daca era evident, a spus inca o data ca era vineri, ultima zi din acel an scolar ultima zi cand mai eram boboci.
Nu sunt suparata pe nimeni, doar pe timp. E unicul si eternul inamic al meu caruia ii port o ura de care numai eu sunt capabila, o ura personalizata, optimizata, imbunatatita - as indrazni- cu regret. El e cel ce poate da oricui nenumarate lovituri sub centura.Nu se poate sa fie ceva mai cumplit decat gustul amar al regretului si ochii arzandu-ti cand vezi triumful timpului, acoperite de o durere surda cand neputinta iti rasuceste nemilos cutitul in rana.
Si ca sa nu inchei banal, fac dintr-un gand niste randuri, iar astfel scriu ca nu vad omul decat ca pe o fiinta paralizata metaforic in micimea ei stand undeva sub o masa la care se indestuleaza egoisti si avizi Timpul si Eternitatea. Nu poate sa urce si se multumeste cu firimiturile - de altfel, deloc multumitoare - ce cad.
Revenind la realitate sper ca nu gresesc atunci cand convinsa - din punctul de vedere a omului ce sunt - spun ca SUNT ATATEA DE INVATAT SI ATAT DE PUTIN TIMP.
P.S. Poate ca ar fi o consolare sa cadem de comun acord cu Ionut Caragea in ideea ca "nimic nu tine o vesnicie, nici vesnicia insasi".
Inca mai mesteci. Astepti sa inceapa un film stupid. Esti patetica atunci cand te cuprinde melancolia. Iti amintesti de "Carpe diem!" si zambesti. Parca ai vrea sa fie iar 15 septembrie 2008.
miercuri, 27 mai 2009
T A N C
Poate ca fara sa realizez cursul deloc uniform si constant al vietii mele a fost presarat de un cuvant, aparent insignifiant si demn de ignoranta, si anume cuvantul "tanc". Patru litere, patru sunete, nimic interesant, dar trecand peste documentarele cu arme din al doilea razboi mondial, unde, cu siguranta, TANCul era inclus si considerat cel mai bun; trecand peste definitia din DEX al acestui cuvant si poate si peste vorbele bunicilor cu tancul rusesc, ajungem la o alta sfera de discutii, foooooooaaarte "cuprinzatoare".
De exemplu copilaria mea a fost plina de TANC. Era o pulbere concentrata de diverse culori si arome care pusa in apa se transforma intr-un veritabil suc fie de portocale, fie de capsuni, zmeura sau lamaie. Eram disperata. Eram ocupata toata ziua si imi asteptam rasplata bine meritata. Ma zvarcoleam in chinuri groaznice cand se termina ori nu mai voiau sa imi cumpere, si numai eu stiu cate funduri de pamant mi-am luat, si cate podele am batut cu piciorul, cate capuri de pereti am dat, si cate auto-torturi am suferit ca sa ii induplec pe nemilosii parinti sa imi opreasca suferinta si sa imi cumpere "licoarea vietii".
Alta data cuvantul TANC a fost transpuns intr-o chestiuta mica si din plastic verde care era un mister neelucidat pentru mine in contextul unui joc stupid cu baietii. Ii auzeam cum incearca sa imite diversele sunete emise de o asemenea masinarie reala. Nu ca ei ar fi vazut asa ceva vreodata in viata lor, insa cred ca asta le starnea adrenalina si ii facea mai creativi din punct de vedere al inventarii unor noi onomatopee. Desigur, ma plictisea cumplit sa imi povesteasca desteptii mai mari decat mine cum sta treaba cu teava tancului si cu proiectilele, asa ca de multe ori totul se incheia cu un "Da, bine, lasa-ma..."
Nu de putine ori urechile mi-au fost atacate de diverse expresii, de la care luate in modul tot la cuvantul "tanc" se ajungea. Era destul de simplu, fiindca oriunde ma duceam in gimnaziu gaseam giboni infierbantati si pusi pe harta care gemeau de nervi si jurau ca "data viitoare o sa zici ca a dat tancu' peste tine! ~!@#$"
Dar fateta cea mai "placuta" si mai recenta a acestui cuvant ramane cea sub aspectul careia poti crea minunate metafore si multe alte figuri de stil folosindu-te de "tanc". De altfel, tancul nu este doar o arma, ci este si un monument incarcat la rubrica "asa nu" din mintea fiecarui om sanatos care poate zari oricand la piata tancuri (biiine...tanti, mamai, babe) stand la barfa si blocand circulatia, oricum proasta, dintre tarabele cu praz si castraveti. Fuste ridicate pana in gat, sani flescaiti, dinti aurii si argintii, papuci de cauciuc, tricou pe a carui eticheta scrie 100% poliester, transpiratie grupa mare si sunci, sunci cat cuprinde, sunci sa dea si la alti, sunci sa ajunga cat pentru trei vieti. Acestea sunt tancurile pietei.
Tot genul asta de tancuri pot fi intalnite si la coada la lumanari la biserica sau in dosul vreunui corcodus aparandu-l cu o nuia si cu o voce mizerabila de copiii care nu se mai satura de fructele verzi si acrisoare de primavara. Versiunea in stare incipienta a sindromului tanc este prezenta si in scoli si licee deopotriva sub forma profesoarelor cat usa ori cat soba care se perinda pe holurile cladirii, holuri cu podele din marmura sau mozaic spre a nu se deteriora din cauza tocurilor ce 12 cm cu care se poate ajunge usor la petrol; sau sub forma fatucilor cu miscari amortizate de straturi adipoase care au viteza de reactie ce tinde la zero. Claca greoi, alearga in reluare, dupa doi pasi respira ca si cum si-ar da duhul, rad prosteste, barfesc si citesc reviste colorate cu articole despre menstruatie si chilotei.
Daca as fi intrebata care forma a tancului as alege-o as striga in gura mare ca prima varianta, si anume idealul suc din copilaria mea. Din pacate aproape ca gustul sau l-am uitat intrucat nu s-a mai fabricat de o jumatate de vesnicie asa ceva, dar tin sa precizez ca acum simt gustul cumplit de amar al amintirii tancului care zdrobea asfaltul din centrul orasului zilele trecute...
P.S. Se pare ca sucul nu se chema nicicum TANC ci TANG. Dar e destul de interesant sa inventez propria mea amintire despre un suc ce nici macar nu a existat...
De exemplu copilaria mea a fost plina de TANC. Era o pulbere concentrata de diverse culori si arome care pusa in apa se transforma intr-un veritabil suc fie de portocale, fie de capsuni, zmeura sau lamaie. Eram disperata. Eram ocupata toata ziua si imi asteptam rasplata bine meritata. Ma zvarcoleam in chinuri groaznice cand se termina ori nu mai voiau sa imi cumpere, si numai eu stiu cate funduri de pamant mi-am luat, si cate podele am batut cu piciorul, cate capuri de pereti am dat, si cate auto-torturi am suferit ca sa ii induplec pe nemilosii parinti sa imi opreasca suferinta si sa imi cumpere "licoarea vietii".
Alta data cuvantul TANC a fost transpuns intr-o chestiuta mica si din plastic verde care era un mister neelucidat pentru mine in contextul unui joc stupid cu baietii. Ii auzeam cum incearca sa imite diversele sunete emise de o asemenea masinarie reala. Nu ca ei ar fi vazut asa ceva vreodata in viata lor, insa cred ca asta le starnea adrenalina si ii facea mai creativi din punct de vedere al inventarii unor noi onomatopee. Desigur, ma plictisea cumplit sa imi povesteasca desteptii mai mari decat mine cum sta treaba cu teava tancului si cu proiectilele, asa ca de multe ori totul se incheia cu un "Da, bine, lasa-ma..."
Nu de putine ori urechile mi-au fost atacate de diverse expresii, de la care luate in modul tot la cuvantul "tanc" se ajungea. Era destul de simplu, fiindca oriunde ma duceam in gimnaziu gaseam giboni infierbantati si pusi pe harta care gemeau de nervi si jurau ca "data viitoare o sa zici ca a dat tancu' peste tine! ~!@#$"
Dar fateta cea mai "placuta" si mai recenta a acestui cuvant ramane cea sub aspectul careia poti crea minunate metafore si multe alte figuri de stil folosindu-te de "tanc". De altfel, tancul nu este doar o arma, ci este si un monument incarcat la rubrica "asa nu" din mintea fiecarui om sanatos care poate zari oricand la piata tancuri (biiine...tanti, mamai, babe) stand la barfa si blocand circulatia, oricum proasta, dintre tarabele cu praz si castraveti. Fuste ridicate pana in gat, sani flescaiti, dinti aurii si argintii, papuci de cauciuc, tricou pe a carui eticheta scrie 100% poliester, transpiratie grupa mare si sunci, sunci cat cuprinde, sunci sa dea si la alti, sunci sa ajunga cat pentru trei vieti. Acestea sunt tancurile pietei.
Tot genul asta de tancuri pot fi intalnite si la coada la lumanari la biserica sau in dosul vreunui corcodus aparandu-l cu o nuia si cu o voce mizerabila de copiii care nu se mai satura de fructele verzi si acrisoare de primavara. Versiunea in stare incipienta a sindromului tanc este prezenta si in scoli si licee deopotriva sub forma profesoarelor cat usa ori cat soba care se perinda pe holurile cladirii, holuri cu podele din marmura sau mozaic spre a nu se deteriora din cauza tocurilor ce 12 cm cu care se poate ajunge usor la petrol; sau sub forma fatucilor cu miscari amortizate de straturi adipoase care au viteza de reactie ce tinde la zero. Claca greoi, alearga in reluare, dupa doi pasi respira ca si cum si-ar da duhul, rad prosteste, barfesc si citesc reviste colorate cu articole despre menstruatie si chilotei.
Daca as fi intrebata care forma a tancului as alege-o as striga in gura mare ca prima varianta, si anume idealul suc din copilaria mea. Din pacate aproape ca gustul sau l-am uitat intrucat nu s-a mai fabricat de o jumatate de vesnicie asa ceva, dar tin sa precizez ca acum simt gustul cumplit de amar al amintirii tancului care zdrobea asfaltul din centrul orasului zilele trecute...
P.S. Se pare ca sucul nu se chema nicicum TANC ci TANG. Dar e destul de interesant sa inventez propria mea amintire despre un suc ce nici macar nu a existat...
joi, 14 mai 2009
Teza la ora de penibil
Teza la matematica e ridicola doar fiindca in tara matematicii toti locuitorii vorbesc aceeasi limba, numai eu inca mai iau cursuri pentru a invata alfabetul.
Nu regret ca dau teza la chimie desi as daca as putea m-as intoarce cu ceasul meu imaginar in timp in ziua cand am optat pentru chimie si as schimba optiunea, as alege biologie. Sincer, as prefera sa invat despre mitoza si limbricus terestris decat despre cum cedeaza acizii protoni in disperare si despre cu bazele fac afaceri cu turnesolul.
Daca la teza de la info mi-au picat subiectele pe felie, si la romana sutn gata oricand sa demonstrez ca puteam mai bine as vrea ca si la ultimele doua stupiditati sa am noroc la buzunarul din spate.
Si fiindca nimic nu e mai minunat decat o lucrare la logica tin sa precizez ca in prima banca, cu pixul intre dinti si tic nervos la piciorul stang cincizeci de minute ma simt ca un crestin ce vorbeste doar romana si merge spre a fi patruns de harul Duhului Sfant la Biserica unde preotul slujeste in chineza.
sâmbătă, 2 mai 2009
Horror
Cu siguranta sunt satula de reuniunile de familie. De fapt totul ar fi in regula daca nu s-ar trezi niste mamai sa vina la tine si sa te apuce de obraji, cu niste degete mirosind a marar de la sarmale, si sa te alinte cu sunete de toata jena.
M-as simti mai in largul meu daca nu ar mai comenta toata lumea ca am crescut, ca am slabit, ca arat din ce in ce mai bine, ca as avea nevoie de aparat dentar si ca "noi ramanem in urma iar voi, copii, voi cresteti!". Evident, ca numarul adultilor sa le iasa conform scenariului se mai toarna si o ploaie sub forma de prevenire a vreunei iesiri din casa.
Noroc de englezul care a dat o vizita fugitiva si m-a calmat.
E a naibii de urat sa fii adult. Ma repugna ideea de adult pana la dorinta de a ma inchide intr-un cocon.Pariez ca daca as avea asa ceva ei tot ar gasi o modalitate de a dizolva coconul.
Bun. Fiind in pana de idei tin sa le salut pe toate rudele mele, cu exceptia unora dragi mie, si sa le trasnmit ca fondul meu de ten de tare scump si nu imi permit sa imi retencuiesc fata de fiecare data cand ma pupa ele cu buzele alea ale lor si, de asemenea, ochelarii sunt la fel de prea scumpi ca pieptenele lor de dinti sa imi sparga lentilele.
vineri, 17 aprilie 2009
Nimic
Ori am eu o problema ori am fost plecata fara sa imi dau seama de pe planeta si ceilalti au luat o potiune care le-a dereglat circuitele in asa hal incat sa ii determine sa ne certam non-stop. Clar. Problema e la mine mai mult ca sigur avand in vedere ca nu mai suport pe nimeni, nu mai vreau pe nimeni si simt ca explodez de urgenta daca mai stau in casa.
As iesi cu rolele. Nu fac nimic util pentru societate, am priceput, dar nu, eu trebuie sa ii suport strigatele alintate ale sora'mii care da ordine de acolo, din lumea ei mica si superficiala.
As pune-o de-o sedinta foto la cavoul din padure. Fete cu coafuri extravagante, cercei supradimensionati, rochite colorate si pantofi cu toc de la inalt la foarte inalt, toate pentru deliciul fotografului si al modelelor. And all we need is talent... Dar cum? Cum am putea face asta? Cum sa iesim noi afara si sa savuram fermecatorul peisaj de aprilie cu soarele lui, vantul cald si verde cat cuprinde cand se apropie stupiditatea absoluta, o sarbatoare care nu ar deranja cu nimic daca nu ar fi distrusa de tampenii.
Destest curatenia de Paste. As fi in stare sa dezinfectez gresia la milimetru, sa decolorez covoarele de la dat cu aspiratorul si sa distrug fetele de masa de la calcat oricand altcandva dar numai de Paste nu. Sau stai...in afara planetei pe care se pare ca locuiesc in solitudine exista doctrina aceea ce s-a nascut din sistemul "nu conteaza cat de murdar e inainte sau dupa Paste, important e ca tre' sa facem curat pentru astea trei zile". Jur ca imi dau foc.
Mancare de nu ai ce face cu ea. Obligatii de genul mesajelor pe telefon si in special in alte retele ca sa adun cost suplimentar, flori pentru bunica, vizite insotite de cozonaci, oua rosii si , bineinteles, zambete peste zambete. Nu conteaza daca tu ai chef sa mergi important e ca te iau ai tai de mana, te trag fortat pana acolo, si tu trebuie sa zambesti, sa anunti invierea lui Hristos, sa zambesti, sa zambesti, sa zambesti...
Nu conteaza ca tu dormi bustean fiindca te-ai culcat la 00 cu o seara in urma, e de o mie de ori mai important ca bunica'ta face cozonac si nu poa' sa isi toarne ulei cu mana dreapta ca e in coca si nici cu stanga ca e langa dreapta. Ideea e ca te scoli rapid ca altfel te ia naiba, te imbraci cat se poate de simplu - nu e cazul sa iti asortezi hainele, nu "faci parada modei", nici sa nu te gandesti sa atingi dermatograful de ochi, nu ai voie. E mai mult decat necesar, de fapt e aproape vital, sa iti prinzi parul cat mai in afara fetei si e aproape la fel de obligatoriu sa nu mergi pe role la bunica'ta ca s-ar putea sa i se opreasca inima sau sa faca vreun atac de cord ceva...
Duc o intreaga lupta cu mine si cu ceilalti. Am citit horo(r)scopul. E groaznic. Se verifica.
Imi dau foc in curand.
O zi buna...
As iesi cu rolele. Nu fac nimic util pentru societate, am priceput, dar nu, eu trebuie sa ii suport strigatele alintate ale sora'mii care da ordine de acolo, din lumea ei mica si superficiala.
As pune-o de-o sedinta foto la cavoul din padure. Fete cu coafuri extravagante, cercei supradimensionati, rochite colorate si pantofi cu toc de la inalt la foarte inalt, toate pentru deliciul fotografului si al modelelor. And all we need is talent... Dar cum? Cum am putea face asta? Cum sa iesim noi afara si sa savuram fermecatorul peisaj de aprilie cu soarele lui, vantul cald si verde cat cuprinde cand se apropie stupiditatea absoluta, o sarbatoare care nu ar deranja cu nimic daca nu ar fi distrusa de tampenii.
Destest curatenia de Paste. As fi in stare sa dezinfectez gresia la milimetru, sa decolorez covoarele de la dat cu aspiratorul si sa distrug fetele de masa de la calcat oricand altcandva dar numai de Paste nu. Sau stai...in afara planetei pe care se pare ca locuiesc in solitudine exista doctrina aceea ce s-a nascut din sistemul "nu conteaza cat de murdar e inainte sau dupa Paste, important e ca tre' sa facem curat pentru astea trei zile". Jur ca imi dau foc.
Mancare de nu ai ce face cu ea. Obligatii de genul mesajelor pe telefon si in special in alte retele ca sa adun cost suplimentar, flori pentru bunica, vizite insotite de cozonaci, oua rosii si , bineinteles, zambete peste zambete. Nu conteaza daca tu ai chef sa mergi important e ca te iau ai tai de mana, te trag fortat pana acolo, si tu trebuie sa zambesti, sa anunti invierea lui Hristos, sa zambesti, sa zambesti, sa zambesti...
Nu conteaza ca tu dormi bustean fiindca te-ai culcat la 00 cu o seara in urma, e de o mie de ori mai important ca bunica'ta face cozonac si nu poa' sa isi toarne ulei cu mana dreapta ca e in coca si nici cu stanga ca e langa dreapta. Ideea e ca te scoli rapid ca altfel te ia naiba, te imbraci cat se poate de simplu - nu e cazul sa iti asortezi hainele, nu "faci parada modei", nici sa nu te gandesti sa atingi dermatograful de ochi, nu ai voie. E mai mult decat necesar, de fapt e aproape vital, sa iti prinzi parul cat mai in afara fetei si e aproape la fel de obligatoriu sa nu mergi pe role la bunica'ta ca s-ar putea sa i se opreasca inima sau sa faca vreun atac de cord ceva...
Duc o intreaga lupta cu mine si cu ceilalti. Am citit horo(r)scopul. E groaznic. Se verifica.
Imi dau foc in curand.
O zi buna...
miercuri, 18 martie 2009
In numele Tatalui, al Fiului si-al Sfantului Duh...articol
Am sesizat ca de fiecare data cand bat campii si scriu articole ce provin dintr-o intensiva frecare a mentei obtin un succes nebun la categoria cititori. Prin urmare astazi am decis sa tai frunze la caini aberand pe marginea subiectului spovedaniei. Sfanta Taina in Biserica Ortodoxa, fenomen pe care se pune accent foarte mult atat la ora de religie cat si la fiecare intalnire fortuita cu un preot, trebuie sa recunosc, mi-e strain pana in varful ghearelor Rana goliath din Camerun, broasca ce atinge 6 kilograme lejer.
Bun. Te duci la Biserica dupa ce ai postit de-ai rupt vreo 3-4 zile. Face preotul o rugaciune si apoi gata, incepe...procesul de purificare a sufletului.
Proful de religie spunea ca sufletul crestinului trebuie sa fie ca un copil imbracat cu un costum de un alb imaculat, un alb perfect, divin, pe care pana si o molecula murdara s-ar vedea chiar si de pe Luna; astfel ma roade sentimentul de indatorire si trebuie sa mentionez faptul ca ma simt ca intr-o reclama cu Vanish sau Ariel. Sincer. E simplu. Eu sunt fotbalist, handbalist etc etc si ma arunc eu asa de cateva ori prin noroi, care in crestinism se cheama PACAT, si cand ma duc la mama care are o masina de spalat - adica la preotul dintr-o biserica, iau tricoul - ce simbolizeaza sufletul meu, il bag in masina de spalat dar numai si numai dupa ce am pus Vanish sau Ariel (depinde de reclama) - I mean my soul will get cleaned only if I say everything about my sins sau si mai simplu Vanish-u'/ Ariel-u' reprezinta procesul de purificare a sufletului prin spovedanie.
As vrea sa imi spuna cineva daca a inteles ce am invartit eu in randurile de mai sus, nu de alta, dar eu nu prea reusesc sa imi dau seama daca nu cumva am luat-o razna si trebuie sa mai iau lectii de claritate si constructie corecta a mesajului scris.
Honestly m-a apucat un tremur ciudat si o frica prosteasca atunci cand am aflat ca in mod normal, un crestin care se respecta :-@:-@:-@, care nu si-a facut inca o spovedanie serioasa, ar trebui sa isi marturiseasca absolut orice pacat, fie el neinteresant si microscopic, pe care l-a savarsit de la varsta de trei ani si pana in clipa in care ingenunchiaza in faza omului cu sutana [sutana=fusta popii :D ]. Poftim?! Ce sa fac?! "Ioi domne..." ar spune un ardelean, si zau ca m-apuca groaza cand ma gandesc la cate am facut.
Pai la mine trebuie sa fie pe capitole, frate.
Capitolul 1 - "Pacate savarsite impotriva bunica'mii " (cel putin jumatate de ora sa le enumar si apoi sa explic de ce am vrut sa isi rupa bunica'mea gatul cand ii puneam capcane prin casa, sau de ce am inversat zaharul pentru cafea cu sarea iodata, de ce am batut cuie in copacul ei preferat care mai tarziu a dat coltu', de ce am tinut mortis sa radem de ea pentru fiecare neologism pe care il rostea etc. etc. etc.)
Capitolul 2 - Ce i-am facut sora'mii (E deja prea mult...presimt ca preotul o sa spuna "Gata, fiica mea, iti iert pacatele si treci odata la capitolul 3 ca ne apuca noaptea!")
[Si normal ca il ascult si trec la....]
Capitolul 3 - Lauda, "modestie", tampenie, orgoliu tampit, injurat, prosteala, de cate ori am ras de vecini ... (Fara numar!)
Capitolul 4 - Pacate scolare (De cate ori am mintit ca mi-am uitat caietul si ca tema e facuta chiar daca eu aveam caietul dar cu tema nefacuta, de cate ori nu am pus eu guma pe scaunul colegilor, oare? De cate ori nu am dat cu lapte sau cu branza topita pe tabla sau pe scari? De cate ori nu am injurat colegii de la care mi-o luam iarna in zapada? De cate ori nu am injurat pe la spate cand ne dadeau profii afara pe motiv ca suntem uzi de la paparuda? Sau...de cate ori nu m-am uitat la fundurile colegilor incercand sa imi imaginez....chestii? :D:D:D - Raspuns: de ...nici eu nu imi mai aduc aminte cate ori)
Bun. Urmeaza alte sute de mii de capitole. Va trebui sa anexez undeva un subcapitol cu "Pacate savarsite pe messenger" unde voi include toate tampeniile pe care le-am putut tasta cu degetelele mele proprii si personale.
Abia astept ziua in care imi voi...curata tricoul. Nu de alta, dar cica in curand va veni sfarsitul lumii...pai si eu ce fac? Gata? Se rupe filmul? Nu sunt eu un crestin care se respecta si care tine la cele 7 Sfinte Taine, si care face Rugaciunea Sfantului Efrem in fiecare seara inainte de culcare de cand am aflat de existenta ei? Prin urmare va trebui sa gasesc un duhovnic inarmat cu virtutea rabdarii care va fi gata sa imi asculte toate aberatiile legate de pacatele mele din copilarie si pana in prezent.
Candva sustineam ideea ca cine are constiinta curata sta prost cu memoria. Ouch! - No comment :D
Pe de alta parte observ ca nu am aberat fara rost ci chiar au trecut niste minute de cand imi tot omor unghiile proaspat lacuite de tastatura matusii mele. Ideea e ca ea nu stie ca eu stau acum la PC si ca daca vrea poate sa afle, dar nu cred ca stie cum :D. Ieri m-a facut cea mai fericita nepoata de pe Glob cand a scos unitatea din priza si a ascuns steckerul undeva unde...soarele da cam rar. Minunata moldoveanca. Asta e farmecul vietii.
Deja m-am obisnuit cu ideea de femeie. Multi spun ca si eu sunt dar sincer, intersectia ideilor mele cu ideile mamei mele e data de multimea vida si, spunand-o pe bune, cred ca va dura ceva pana cand voi ajunge o tocatoare de bani celebra sau o "diva" ce se va certa cu sotul de la banii pentru manichiura sau pentru "botine de care are si contabilaaaa!!" :-@:-@:-@ [ce am scris aici nu are treaba cu mama]. Deja e o placa careia ii dau play mai mereu cand discut cu niste creaturi de gen masculin ce se numesc barbati si care se lamenteaza mie ca femeile lor sunt prea...femei. Cunoscutii presimt deja ce voi spune. Pentru straini mesajul e simplu: "Barbatul este om. Femeia nu-i barbat".
Maine dau lucrare la logica din silogism si legile acestuia. O sa ne ia naiba pe toti fiindca evident, nimeni nu are chef de invatat. Daca Badea ar citi ce am scris aici si-ar face cruce. Epureanu m-ar intalni pe hol la etajul 1 si ar face o remarca mai mult sau mai putin ironica.
Ma asteapta tenisii, jeansii, un pachet de Winterfresh, dorinta de nervi de otel si un drum lung pana la locul zoologic numit scoala. E o zi de post. Pregatire pentru spovedanie. Amin!
Bun. Te duci la Biserica dupa ce ai postit de-ai rupt vreo 3-4 zile. Face preotul o rugaciune si apoi gata, incepe...procesul de purificare a sufletului.
Proful de religie spunea ca sufletul crestinului trebuie sa fie ca un copil imbracat cu un costum de un alb imaculat, un alb perfect, divin, pe care pana si o molecula murdara s-ar vedea chiar si de pe Luna; astfel ma roade sentimentul de indatorire si trebuie sa mentionez faptul ca ma simt ca intr-o reclama cu Vanish sau Ariel. Sincer. E simplu. Eu sunt fotbalist, handbalist etc etc si ma arunc eu asa de cateva ori prin noroi, care in crestinism se cheama PACAT, si cand ma duc la mama care are o masina de spalat - adica la preotul dintr-o biserica, iau tricoul - ce simbolizeaza sufletul meu, il bag in masina de spalat dar numai si numai dupa ce am pus Vanish sau Ariel (depinde de reclama) - I mean my soul will get cleaned only if I say everything about my sins sau si mai simplu Vanish-u'/ Ariel-u' reprezinta procesul de purificare a sufletului prin spovedanie.
As vrea sa imi spuna cineva daca a inteles ce am invartit eu in randurile de mai sus, nu de alta, dar eu nu prea reusesc sa imi dau seama daca nu cumva am luat-o razna si trebuie sa mai iau lectii de claritate si constructie corecta a mesajului scris.
Honestly m-a apucat un tremur ciudat si o frica prosteasca atunci cand am aflat ca in mod normal, un crestin care se respecta :-@:-@:-@, care nu si-a facut inca o spovedanie serioasa, ar trebui sa isi marturiseasca absolut orice pacat, fie el neinteresant si microscopic, pe care l-a savarsit de la varsta de trei ani si pana in clipa in care ingenunchiaza in faza omului cu sutana [sutana=fusta popii :D ]. Poftim?! Ce sa fac?! "Ioi domne..." ar spune un ardelean, si zau ca m-apuca groaza cand ma gandesc la cate am facut.
Pai la mine trebuie sa fie pe capitole, frate.
Capitolul 1 - "Pacate savarsite impotriva bunica'mii " (cel putin jumatate de ora sa le enumar si apoi sa explic de ce am vrut sa isi rupa bunica'mea gatul cand ii puneam capcane prin casa, sau de ce am inversat zaharul pentru cafea cu sarea iodata, de ce am batut cuie in copacul ei preferat care mai tarziu a dat coltu', de ce am tinut mortis sa radem de ea pentru fiecare neologism pe care il rostea etc. etc. etc.)
Capitolul 2 - Ce i-am facut sora'mii (E deja prea mult...presimt ca preotul o sa spuna "Gata, fiica mea, iti iert pacatele si treci odata la capitolul 3 ca ne apuca noaptea!")
[Si normal ca il ascult si trec la....]
Capitolul 3 - Lauda, "modestie", tampenie, orgoliu tampit, injurat, prosteala, de cate ori am ras de vecini ... (Fara numar!)
Capitolul 4 - Pacate scolare (De cate ori am mintit ca mi-am uitat caietul si ca tema e facuta chiar daca eu aveam caietul dar cu tema nefacuta, de cate ori nu am pus eu guma pe scaunul colegilor, oare? De cate ori nu am dat cu lapte sau cu branza topita pe tabla sau pe scari? De cate ori nu am injurat colegii de la care mi-o luam iarna in zapada? De cate ori nu am injurat pe la spate cand ne dadeau profii afara pe motiv ca suntem uzi de la paparuda? Sau...de cate ori nu m-am uitat la fundurile colegilor incercand sa imi imaginez....chestii? :D:D:D - Raspuns: de ...nici eu nu imi mai aduc aminte cate ori)
Bun. Urmeaza alte sute de mii de capitole. Va trebui sa anexez undeva un subcapitol cu "Pacate savarsite pe messenger" unde voi include toate tampeniile pe care le-am putut tasta cu degetelele mele proprii si personale.
Abia astept ziua in care imi voi...curata tricoul. Nu de alta, dar cica in curand va veni sfarsitul lumii...pai si eu ce fac? Gata? Se rupe filmul? Nu sunt eu un crestin care se respecta si care tine la cele 7 Sfinte Taine, si care face Rugaciunea Sfantului Efrem in fiecare seara inainte de culcare de cand am aflat de existenta ei? Prin urmare va trebui sa gasesc un duhovnic inarmat cu virtutea rabdarii care va fi gata sa imi asculte toate aberatiile legate de pacatele mele din copilarie si pana in prezent.
Candva sustineam ideea ca cine are constiinta curata sta prost cu memoria. Ouch! - No comment :D
Pe de alta parte observ ca nu am aberat fara rost ci chiar au trecut niste minute de cand imi tot omor unghiile proaspat lacuite de tastatura matusii mele. Ideea e ca ea nu stie ca eu stau acum la PC si ca daca vrea poate sa afle, dar nu cred ca stie cum :D. Ieri m-a facut cea mai fericita nepoata de pe Glob cand a scos unitatea din priza si a ascuns steckerul undeva unde...soarele da cam rar. Minunata moldoveanca. Asta e farmecul vietii.
Deja m-am obisnuit cu ideea de femeie. Multi spun ca si eu sunt dar sincer, intersectia ideilor mele cu ideile mamei mele e data de multimea vida si, spunand-o pe bune, cred ca va dura ceva pana cand voi ajunge o tocatoare de bani celebra sau o "diva" ce se va certa cu sotul de la banii pentru manichiura sau pentru "botine de care are si contabilaaaa!!" :-@:-@:-@ [ce am scris aici nu are treaba cu mama]. Deja e o placa careia ii dau play mai mereu cand discut cu niste creaturi de gen masculin ce se numesc barbati si care se lamenteaza mie ca femeile lor sunt prea...femei. Cunoscutii presimt deja ce voi spune. Pentru straini mesajul e simplu: "Barbatul este om. Femeia nu-i barbat".
Maine dau lucrare la logica din silogism si legile acestuia. O sa ne ia naiba pe toti fiindca evident, nimeni nu are chef de invatat. Daca Badea ar citi ce am scris aici si-ar face cruce. Epureanu m-ar intalni pe hol la etajul 1 si ar face o remarca mai mult sau mai putin ironica.
Ma asteapta tenisii, jeansii, un pachet de Winterfresh, dorinta de nervi de otel si un drum lung pana la locul zoologic numit scoala. E o zi de post. Pregatire pentru spovedanie. Amin!
marți, 24 februarie 2009
Prostii
Inca 2 ore si e 25 asa ca mai am timp sa scriu despre 24. E Dragobete sau cel putin asa spunea profa de romana. [pff...ciudata faptura..a venit azi la ora imbracata ca o varza iar cand am contrazis-o in legatura cu lipsa de crestinism din sarbatoarea asta stupida s-a uitat urat la mine gata sa faca ochii cat ai lui Smeagol din The lord of the rings]. Bun. Ce mai e de zis despre prostia asta? Hm... Dragobete e mai putin crestina decat Valentine's Day dar sunt la fel de pacatoase, ptr simplul fapt ca de obicei in seara lui 14 sau a lui 24 februarie directorul unui hotel vine la tine cu un zambet super nice si iti inmaneaza o cheie, apoi cu niste ochi sireti [tot ca a lui Smeagol cand se dadea smecher fata de hobbitii aia doi] iti spune " Sa fiti cuminti!" da' o zice de parca ar spune "Tavaleste-o, tata, cat de bine poti, tigruleee!! Mrrr..!". Proful meu de religie ar spune acum atat: "Sex , sex, sex!". Am zis tot, da? Ce e asa de greu de priceput? PACAT! Simplu...
Cu Valentine's e aceeasi poveste, si mi-a fost demonstrat ca lumea nu numai ca se "iubeste" in ziua de 2x7 dar se mai si cearta si se mai si trimit in ma'sa unul pe celalalt uitand parca de "te iubesc"-urile de cu o seara inainte in timp ce stateau limba in limba si se chinuiau unul pe celalalt pe o banca rece la 2 kelvini [ t=T-273,15=>t=2-273.15=-271.15 grade celsius] in parcul de la Catedrala. Ma rog, cel putin asta am inteles si am transpus exagerat eu aici; ideea principala era ca dupa ce se iubeau de nu mai puteau chiar daca erau doar de doua saptamani impreuna si nu se cunoasteau decat de ...ghici! exact! doua saptamani s-au trezit un baiat si o fata sa se desparta pe motiv ca vai! au venit niste mega prietene si i-au spus ceva de genul "Drg, ai grije k gajicatu te insheala q una. am vzt eo!" - A da? Tu si care ochi? Ca ai tai nu cred ca functionau sub tona de rimel din spatele lentilelor curcubitaceice. Pfoai...s-a lasat cu bocete si cu un cadou facut de Valentine's ca "deh...c drq..iam faqt shi eo un kdou ashea k totzy baietzii kre se respecta"
Sarind peste intreaga telenovela... Daca asta inseamna Valentine's Day ..atunci ma lipsesc...
Maybe i look like a smart ass scriind aici in disperare despre niste chestii tampite. Da' ce vrei? Moldoveanca are logoree si peretii sunt surzi momentan, si daca stau bine sa ma gandesc nici nu prea am chef sa fac iarasi un articol ca acele compuneri de olimpiada in care ma chinuiam sa asez cuvintele asemanatoare cu niste piese de puzzle.
Bun. Am ajuns la rubrica "Confesiuni". E simplu. O sa incep sa turui niste adevaruri care pana acum au fost...minciuni :D. So...recunosc ca nu am mancat paine da' eu minteam ca nu mananc paine ca sa slabesc, recunosc ca am purtat tenisi in loc de cizme chiar daca tata mi-a zis sa port cizme, recunosc ca nu am facut miercuri educatia fizica fiindca pur si simplu nu aveam chef nu ca era sa imi rup mana in tocul usii asa cum i-am zis profului...mnah...whatever!! Does anyone care about that? Nimeni. Clar. Next.
Rubrica "I wanna..."Nu o sa incep sa spun ca vreau sa devin printesa ca Fiona si sa vina un print [care bineinteles nu tre sa arate ca Shrek] si sa ma salveze si sa ma casatoresc cu el. ~astea's povesti de adormit copiii. Eu fac parte din generatia puratorilor de blugi. "Imi curg blugii prin vene!! Mwahahahaha!!" sau pe scurt mai e un pic si ne ia dracu'. Asa ca rubrica aceasta va fi goala pe simplu motiv ca nu mai vreau nimic. Mi-am propus ca pana in 2012 sa ajung sa stiu cata engleza stie Viorel, sa am corpul atragator ~ ca sa fie satisfacut si Adrian Morar, bunul meu prieten de pe Y!Msg, sa am si eu prieten cu care sa ma duc la munte si sa fac revelionul in creierii muntilor privind artificiile intr-un sarut printre brazi. E simplu. Nu vreau prea multe, nu? :)
Se apropie sfarsitul....lumii si al articolului totodata. Logoreea nu e vesnica ar spune cineva, si adevar graieste. Ma asteapta o "bunaciune" de revista gata sa ii dezvirginez paginile si cateva exercitii la matematica [e materia mea preferata, you know :))].
Domnu' Nica, daca o sa cititi vreodata articolul sa stiti ca mie imi place matematica, si ca m-am apucat de chiromantie. Am vazut ca aveti mana cu degete lungi si subtiri, cica e tipica matematicienilor si fizicienilor. Si Madalina F. are asa mainile...numai eu nu. Va rog sa nu fiti dezamagit.
Azi am scris la ora de fizica cu un pix de 0,3 lei si nu imi pare rau. Presimt ca in horo(rr)scop scrie ca maine ma ia dracu' la sigur. Si ce? Mai e pana maine cand va fi patratul lui 5.
Azi e Dragobete! A dah...si ca sa il imit pe minunatul director de hotel...
"Sari pe ea, tigrrruuuleee!! Oboseste-o pe proasta, tigruleee!!"
Cu Valentine's e aceeasi poveste, si mi-a fost demonstrat ca lumea nu numai ca se "iubeste" in ziua de 2x7 dar se mai si cearta si se mai si trimit in ma'sa unul pe celalalt uitand parca de "te iubesc"-urile de cu o seara inainte in timp ce stateau limba in limba si se chinuiau unul pe celalalt pe o banca rece la 2 kelvini [ t=T-273,15=>t=2-273.15=-271.15 grade celsius] in parcul de la Catedrala. Ma rog, cel putin asta am inteles si am transpus exagerat eu aici; ideea principala era ca dupa ce se iubeau de nu mai puteau chiar daca erau doar de doua saptamani impreuna si nu se cunoasteau decat de ...ghici! exact! doua saptamani s-au trezit un baiat si o fata sa se desparta pe motiv ca vai! au venit niste mega prietene si i-au spus ceva de genul "Drg, ai grije k gajicatu te insheala q una. am vzt eo!" - A da? Tu si care ochi? Ca ai tai nu cred ca functionau sub tona de rimel din spatele lentilelor curcubitaceice. Pfoai...s-a lasat cu bocete si cu un cadou facut de Valentine's ca "deh...c drq..iam faqt shi eo un kdou ashea k totzy baietzii kre se respecta"
Sarind peste intreaga telenovela... Daca asta inseamna Valentine's Day ..atunci ma lipsesc...
Maybe i look like a smart ass scriind aici in disperare despre niste chestii tampite. Da' ce vrei? Moldoveanca are logoree si peretii sunt surzi momentan, si daca stau bine sa ma gandesc nici nu prea am chef sa fac iarasi un articol ca acele compuneri de olimpiada in care ma chinuiam sa asez cuvintele asemanatoare cu niste piese de puzzle.
Bun. Am ajuns la rubrica "Confesiuni". E simplu. O sa incep sa turui niste adevaruri care pana acum au fost...minciuni :D. So...recunosc ca nu am mancat paine da' eu minteam ca nu mananc paine ca sa slabesc, recunosc ca am purtat tenisi in loc de cizme chiar daca tata mi-a zis sa port cizme, recunosc ca nu am facut miercuri educatia fizica fiindca pur si simplu nu aveam chef nu ca era sa imi rup mana in tocul usii asa cum i-am zis profului...mnah...whatever!! Does anyone care about that? Nimeni. Clar. Next.
Rubrica "I wanna..."Nu o sa incep sa spun ca vreau sa devin printesa ca Fiona si sa vina un print [care bineinteles nu tre sa arate ca Shrek] si sa ma salveze si sa ma casatoresc cu el. ~astea's povesti de adormit copiii. Eu fac parte din generatia puratorilor de blugi. "Imi curg blugii prin vene!! Mwahahahaha!!" sau pe scurt mai e un pic si ne ia dracu'. Asa ca rubrica aceasta va fi goala pe simplu motiv ca nu mai vreau nimic. Mi-am propus ca pana in 2012 sa ajung sa stiu cata engleza stie Viorel, sa am corpul atragator ~ ca sa fie satisfacut si Adrian Morar, bunul meu prieten de pe Y!Msg, sa am si eu prieten cu care sa ma duc la munte si sa fac revelionul in creierii muntilor privind artificiile intr-un sarut printre brazi. E simplu. Nu vreau prea multe, nu? :)
Se apropie sfarsitul....lumii si al articolului totodata. Logoreea nu e vesnica ar spune cineva, si adevar graieste. Ma asteapta o "bunaciune" de revista gata sa ii dezvirginez paginile si cateva exercitii la matematica [e materia mea preferata, you know :))].
Domnu' Nica, daca o sa cititi vreodata articolul sa stiti ca mie imi place matematica, si ca m-am apucat de chiromantie. Am vazut ca aveti mana cu degete lungi si subtiri, cica e tipica matematicienilor si fizicienilor. Si Madalina F. are asa mainile...numai eu nu. Va rog sa nu fiti dezamagit.
Azi am scris la ora de fizica cu un pix de 0,3 lei si nu imi pare rau. Presimt ca in horo(rr)scop scrie ca maine ma ia dracu' la sigur. Si ce? Mai e pana maine cand va fi patratul lui 5.
Azi e Dragobete! A dah...si ca sa il imit pe minunatul director de hotel...
"Sari pe ea, tigrrruuuleee!! Oboseste-o pe proasta, tigruleee!!"
luni, 26 ianuarie 2009
Unde dai si unde crapa
Mnah...
O sa fiu scurta si directa...
Sunt satula de superficialitatea unora, oare lumea nu se satura de asa cevA?!!
Daca o fata sta mai mult timp cu un baiat inseamna ca place si ca vrea sa fie cu el? Eu nu as spune da. Si...daca am un prieten bun si spun ca il iubesc sau ca mi-e dor de el inseamna ca sunt indragostita de el?
Hello!! Lume, cu calm si rabdare, puneti-va creierele in functiune cat mai rapid! E nevoie de asa ceva... Daca stau cu V. sau cu G. mai mult timp si ma si inteleg bine cu ei inseamna ca ii plac? Ce trist...
Bun..trec printr-o perioada in care simtul umorului m-a parasit nu de tot, ci nici nu da semne ca ar vrea sa se intoarca, si... mi-e si cam rau, ma apuca nervii de trei ori pe zi si intre mese, e bine sa nu ma enervezi, fa cum zic eu si taci naibii din gura daca vrei sa mai supravietuiesti!!
O sa fiu scurta si directa...
Sunt satula de superficialitatea unora, oare lumea nu se satura de asa cevA?!!
Daca o fata sta mai mult timp cu un baiat inseamna ca place si ca vrea sa fie cu el? Eu nu as spune da. Si...daca am un prieten bun si spun ca il iubesc sau ca mi-e dor de el inseamna ca sunt indragostita de el?
Hello!! Lume, cu calm si rabdare, puneti-va creierele in functiune cat mai rapid! E nevoie de asa ceva... Daca stau cu V. sau cu G. mai mult timp si ma si inteleg bine cu ei inseamna ca ii plac? Ce trist...
Bun..trec printr-o perioada in care simtul umorului m-a parasit nu de tot, ci nici nu da semne ca ar vrea sa se intoarca, si... mi-e si cam rau, ma apuca nervii de trei ori pe zi si intre mese, e bine sa nu ma enervezi, fa cum zic eu si taci naibii din gura daca vrei sa mai supravietuiesti!!
marți, 20 ianuarie 2009
Daca nu eu, atunci cine?
Bun...
Azi ma simt foarte rau, si cam de fiecare data cand oboseala ma bantuie vorbesc mult, tastez mult, nu ma doare nici in nervurul frunzei uscate ramase agatate in dudul de pe 1 Decembrie :D de scoala, navighez pe net pana cand simt nevoie de doua tuburi de fond de ten - nu ca nu as fi folosit pana acum vreo trei ca sa imi acopar cearcanele, si beau ceai in prostie stand intr-un fum de la 15 betisoare parfumate, fum pe care poti sprijini o bicicleta.
Mnoah...
Azi am scoala, cateva lucrari de control, chestii... La fizica mi-am facut fituici din post-it-uri pe care le-am lipit pe distrusa mea cutie de tabla care se vrea a fi numita penar ~ damn! ma duce mintea la asa ceva... La romana nu mi-a fost frica niciodata si...wtf?! cum ar fi posibil sa imi fie acum frica?! Nici vorba...Nu am nevoie decat de un pix si de ultima banca, deci de liniste... Ma asculta la biologie, oare mai tin minte ce am citit aseara? Nu conteaza, oricum ma bazez pe memoria mea de elefant si pe faptul ca jocul meu de cuvinte ii cucereste intotdeauna pe profesori..~A dah...si pe portofoliul pe care l-am facut in doar 2 ore...fiindca am putut, desigur!
Inca mai pot sa tastez, ma tine sa tastez non-stop...destul cat sa umplu ceva pagini...
Inca beau ceai, mai am de vizitat ceva bloguri si bineinteles va dura vreo 30 de minute sa imi intind parul si sa ma aranjez...SI ce?!
Daca nu acum, atunci cand?
Cu toate astea ma simt frumoasa, fiindca ieri mi-au facut declaratii de dragoste colegii de clasa doar fiindca ei ma considera adorabila...lalalla...
AScult o melodie latino si dansez pe scaun...
Daca incerc sa imi aduc aminte ce am scris mai sus ma ia durerea de cap, si...anyway...de-abia astept sa ajung la scoala...mi-e dor de Vlad..
Daca el nu ma iubeste, ma iubesc eu..
Mnoah...vorba aia..daca nu eu atunci cine?
marți, 25 noiembrie 2008
Regret
Sa fi trecut 13 zile de cand am postat ultimul articol aici? Da. E trist. In fiecare zi deschid pagina aceasta de blogger, in fiecare zi incep un articol, ramane sub forma de schita, il sterg si inchid. Profesoara mea de romana spunea ca talentul nu vine din cer. Atunci de unde vine? Sau mai bine zis, unde pleaca?
Regret ca pierd talentul, regret ca sunt uneori proasta, regret cand nu stiu sa vorbesc, regret cand ma pierd in fata altora. Acestea sunt singurele lucruri pe care le regret. Nu am regretat niciodata cand mi-am taiat parul, cand am spart portelanul bunicii ori cand m-am despartit de cineva ce se voia a-mi fi prieten dar defapt ma consuma.
Mi-e rusine sa recunosc unele lucruri. Mi-e rusine sa recunosc ca nu am deloc ambitie si ca in loc sa lucrez la matematica, acolo unde stiu ca sunt mai slaba, eu pierd vremea uitandu-ma pe tavan si gandindu-ma daca nu cumva sunt atrasa de femei. Mi-e rusine sa recunosc ca imbatranesc doar fiindca pierd ludismul si optimismul in favoarea ideii de maturitate si pesimismului. M-as vrea mai activa, mai vesela, mai realista, dar nu...eu astept ca totul sa curga de la sine, nu ma intereseaza viitorul, va veni el cumva.
Nu mai stiu ce sa scriu...am inceput o poezie...va ramane neterminata...
Am inceput o carte...am lasat-o deschisa...
O melodie curge fara sa o aud..
Regret multe...
Regret ca pierd talentul, regret ca sunt uneori proasta, regret cand nu stiu sa vorbesc, regret cand ma pierd in fata altora. Acestea sunt singurele lucruri pe care le regret. Nu am regretat niciodata cand mi-am taiat parul, cand am spart portelanul bunicii ori cand m-am despartit de cineva ce se voia a-mi fi prieten dar defapt ma consuma.
Mi-e rusine sa recunosc unele lucruri. Mi-e rusine sa recunosc ca nu am deloc ambitie si ca in loc sa lucrez la matematica, acolo unde stiu ca sunt mai slaba, eu pierd vremea uitandu-ma pe tavan si gandindu-ma daca nu cumva sunt atrasa de femei. Mi-e rusine sa recunosc ca imbatranesc doar fiindca pierd ludismul si optimismul in favoarea ideii de maturitate si pesimismului. M-as vrea mai activa, mai vesela, mai realista, dar nu...eu astept ca totul sa curga de la sine, nu ma intereseaza viitorul, va veni el cumva.
Nu mai stiu ce sa scriu...am inceput o poezie...va ramane neterminata...
Am inceput o carte...am lasat-o deschisa...
O melodie curge fara sa o aud..
Regret multe...
miercuri, 20 august 2008
Ploaia..."
"Toate trec, asa se spune, dar nimic nu trece fara sa lase urme..."
Cand aud asemena vorbe pur si simplu simt ca as vrea sa ma fac mica, mica de tot si sa fiu purtata de vant in timp ce amintiri peste amintiri imi strabat mintea si sufletul. Ideea e ca mica nu ma pot face, insa deseori ma retrag undeva intr-un colt si imi amintesc de atatea clipe frumoase, amuzante sau triste pe care le-am simtit si care mi-au impregnat memoria cu o cerneala imposibil de sters.
Poate ca nici nu as vrea sa sterg amintirile si cunostintele mele... Poate ca defapt ele sunt tot ceea ce mi-a mai ramas din trecut, ele sunt trecutul in sine.
Realizez ca toate intamplarile prin care am trecut pana la varsta aceasta mi-au fost ca o ploaie. Sa fie oare asta motivul pentru care m-am indragostit de ploaie?
De fiecare data cand aud acest cuvant, ori cand il citesc, de fiecare data cand vine ploaia simt o placere formidabila de a o privi, de a o atinge, de a o simti si intelege. Ploaia e singura ce ma face sa imi doresc o imbratisare calda din partea unui prieten drag. Ador sa pasesc pe pietrele ude de pe stradute inguste si intortocheate in timp ce amurgul invaluie oraselul intr-o lumina umeda, traversata de stropi de ploaie durerosi.
Aceeasi apa veche de mii se ani cade pe pamant, aceeasi ploaie ne spune mereu aceeasi poveste. Iar si iar, dar altfel.
Imi amintesc cand apusul m-a surprins candva in apropierea unei cai ferate, in timp ce faceam poze. Apoi a inceput ploaia. Radeam de fericire, simteam ca sunt vie. NU AM FOST UITATA! Rochia imi era uda, mi-am scos sandalele din picioare si am inceput sa pasesc pe calea ferata continuand sa zambesc.
[Nu e minunat?] Apoi a venit soarele, am vazut curcubeul si totul a revenit la normal. Dar splendoarea acelei ploi o voi pastra mereu in minte... Am ascultat povestea picaturilor lovite de pietre, am auzit cantecul pasarilor vesele, am simtit urletul padurii, am cantat ca sa ma simt vie.
sâmbătă, 28 iunie 2008
Fara sens
♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥
Fa totul atat de frumos intr-o lume nebuna
Si eu voi incerca sa gasesc cuvinte ca sa zic
Tu faci ca totul sa fie in regula cand esti prin preajma
Baiete, tu ma faci sa cant...
Mmm....
Tu esti lumina mea in intuneric
Ghidandu-ma, ghidandu-ma spre casa
Si increderea ta in mine, este tot ce am eu nevoie
Baby, dragostea ta ma face sa fiu libera
Mmm...
Am nevoie de putin ajutor, baby
Nu pot sa dau impresia ca respir usor
Nu cand esti tu prin preajma, oooh...
Mmmm...
Desi inca nu am simtit iubirea, ea exista peste tot in jurul meu... Imi place sa vad oameni iubindu-se si iubind. Da, fiindca dragostea nu e numai pentru persoane, ci si pentru obiecte sau lucruri spirituale...
Am vazut calugari si maicute ce il iubesc pe Hristos; am vazut oameni ce iubesc oameni, oameni ce iubesc animale, oameni ce iubesc lucruri; animale ce iubesc oameni, animale ce iubesc animale sau chiar lucruri... Tin minte cum atunci cand eram mica parintii imi spuneau ca dragostea este cel mai frumos sentiment pe care il poate trai cineva... Si toti afirmam asta.:)
Nu inteleg de ce scriu acestea...insa, cert e ca dragostea e ca hidrogenul :D:D Este omniprezenta, batrana cat lumea si indispensabila. :X:X
Poate fi scrisa, citita, stearsa, aruncata, primita, furata, cantata si simtita :)
♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
