Monocromo

Monocromo
A fost odată un cuier uriaş numit web iar în el erau agăţate multe haine numite site-uri. Una din haine avea o multitudine de buzunare ce se înmulţeau zilnic. Ele se numeau blog-uri.
Astfel, prietenii mei au mereu un loc special în buzunarul cu InterzisFraierilor.

duminică, 1 iunie 2008

whatever

Uneori ma simt singura, parasita prin lege de toti...Camera asta e o insula pustie, in ea nu am nici o amintire...e "goala" si rece... Calculatorul face ca acest dormitor sa para si mai ostil... Stau ore intregi in pat, si astept sa adorm, ochii imi stau deschisi.
Neclipind vad parca o lumina ce se departeaza, intind mana sa o prind, sa nu o scap, insa ea ma invaluie, si parca ma poarta departe, in camera bunicilor, unde sta patul cel vechi, pe care saream cand eram mica, unde sunt multe....prea multe amintiri frumoase...
Casa bunicilor, care era plina de bibelouri de portelan, mileuri si vesela scumpa. Camerele care miroseau a rom si a scortisoara, bunica ce pregatea de toate, bunicul ce aducea lapte proaspat, cainele, castanul, usile mari din lemn, jucariile ingropate in cufar, puiul caruia i-am pus cruce din bete de chibrit la "mormant", puii de pisica, geamurile, capcanele, iepurii vecinului, toate, UNDE SUNT ACESTE AMINTIRI???!!!
!@#$ ce caut in aceasta casa saracacioasa, unde nu am decat foarte putine amintiri?
In viitorul apropiat bunicii nu vor mai fi, casa va fi altfel, sau poate nu va mai fi nici ea, iar eu si copilaria mea ne vom topi si ne vom scurge printre gratiile neputintei. :(







...
Iarasi stau si ma uit pe tavan. Nu mai pot dormi. La ce bun? Daca tot ceea ce avem noi mai important nu e , atunci pentru ce sa il inlocuim? PENTRU CE? Ma bucur ca inca mai am senzatii de deja vu, si ca inca mai tin minte cate ceva....
♥♥♥

Niciun comentariu: