Fara sens

Ganditi-va la ce inseamna EXUVIE iar apoi duceti-va cu gandul la Simona Popescu - Exuvii. Sunt coplesita!

Regret

Sa fi trecut 13 zile de cand am postat ultimul articol aici? Da. E trist. In fiecare zi deschid pagina aceasta de blogger, in fiecare zi incep un articol, ramane sub forma de schita, il sterg si inchid. Profesoara mea de romana spunea ca talentul nu vine din cer. Atunci de unde vine? Sau mai bine zis, unde pleaca?
Regret ca pierd talentul, regret ca sunt uneori proasta, regret cand nu stiu sa vorbesc, regret cand ma pierd in fata altora. Acestea sunt singurele lucruri pe care le regret. Nu am regretat niciodata cand mi-am taiat parul, cand am spart portelanul bunicii ori cand m-am despartit de cineva ce se voia a-mi fi prieten dar defapt ma consuma.
Mi-e rusine sa recunosc unele lucruri. Mi-e rusine sa recunosc ca nu am deloc ambitie si ca in loc sa lucrez la matematica, acolo unde stiu ca sunt mai slaba, eu pierd vremea uitandu-ma pe tavan si gandindu-ma daca nu cumva sunt atrasa de femei. Mi-e rusine sa recunosc ca imbatranesc doar fiindca pierd ludismul si optimismul in favoarea ideii de maturitate si pesimismului. M-as vrea mai activa, mai vesela, mai realista, dar nu...eu astept ca totul sa curga de la sine, nu ma intereseaza viitorul, va veni el cumva.
Nu mai stiu ce sa scriu...am inceput o poezie...va ramane neterminata...
Am inceput o carte...am lasat-o deschisa...
O melodie curge fara sa o aud..
Regret multe...

Can't take my eyes off you...

E cel mai frumos lucru pe care i-l poate spune cineva persoanei dragi...
Sufletul mi s-a deschis impresionant...Sunt coplesita...

Fara sens

As fi vrut sa scriu despre un om. Da. Am vrut sa scriu despre grecul ce scrisese sute de carti iar la un moment dat a vrut sa scrie tot ce se stia despre Dumnezeu pana atunci. Dar plimbandu-se pe plaja a vazut un copil ce facuse o groapa in nisip si cara apa din mare acolo in ideea de a muta toata marea in groapa sapata de el, iar atunci scriitorul si-a dat seama ca nu putea cuprinde pe Dumnezeu intr-o carte, caci infinitul e de neatins. Si totusi am evitat.
Am vrut sa scriu despre cum intr-o seara rece cu stropi de ploaie reci si ascutiti, aflata intre geamurile aburite ale unui automobil am asteptat coplesita de moment in fata barierei cazute ca un tren luminat si gol sa treaca prin noaptea tacuta. Si nu am scris.
Voiam sa scriu multe. M-as fi bucurat impreuna cu voi de faptul ca viata de elev e destul de interesanta, as fi pus intrebari in singuratate la ale caror ecou auzind m-as fi ridicat si as fi raspuns. Am tacut.
Am alunecat degetele inghetate asupra tastaturii asa cum as fi atins claviatura unui pian. M-am lasat condusa de nimic. Am inceput sa tastez grabit fredonand fara sens oda bucuriei. Cantam si tastam. Mi-am revazut o parte din copilarie si nu am scris. Mi-am revazut primul sarut, am vazut cum a murit pisica sub rotile infierbantate ale masinii cu sofer nebun, m-am revazut la marginea padurii fredonand cantece si strigand de durere. SI NU AM SCRIS NIMIC DIN TOATE ASTEA!!
Acum ma vad purtand o haina simpla. O esarfa la fel de simpla. Ma vad langa acel castan, ma visez peste cativa ani mergand in acel loc golit de suflare omeneasca animat din cand in cand de cate o pisica in calduri ori de cate un caine ratacit. Toamna si vant, un soare aproape deloc prietenos si eu plangand langa copacul ce mi-a purtat tineretea si toti anii de dupa ea.
Anii mi-au sunat a cantec. Cand am fost lasa am murit, am fost moarta in planset iar apoi tot in cantec am inviat. Ma vad gandind toate acestea batuta de vant. Inchid ochii, ii deschid iarasi, ma intorc si plec.
Dau pagina...

Altfel (Partea II)

Dupa ce a terminat clasa a opta s-a schimbat. Era hotarata sa nu se uite in urma, chiar daca mult timp i-a fost dor de colegii de acolo. A dat pagina. Din trecut a pastrat milioane de amintiri si un prieten drag. Un nebun ce ii semana. Aceeasi zodie, idei asemanatoare, aceleasi gusturi, placeri similiare. Varste foarte departate, origini fara puncte in comun. Nici o similitudine aparenta insa mai mult decat "la fel" dincolo de aparente.
Nu l-a uitat. El a invatat-o multe, dupa care s-a schimbat si ea. Apoi a cunoscut alte si alte persoane. Nici pe ele nu le-a uitat. A pastrat de la fiecare cate ceva, cu alte cuvinte fiecare persoana intalnita fie la semafor pentru cateva secunde, fie in supermarket cand se loveau cosurile, la scoala, acasa, la restaurant, in scara blocului, persoane pe care le stia se ani se zile ori persoane pe care nu le intalnise decat pret de doar cateva minute. Toate si-au lasat amprenta in personalitatea ei, ea luand numai ce ii placea de la acele persoane.
Asa a ajuns sa fie ambitioasa, orgolioasa, frumoasa, desteapta. A invatat sa fie sexy, a invatat sa atraga atentia, sa cucereasca pe cei din jur. A invatat multe. De curand si-a dat seama ca independenta e frumoasa. A hotarat sa isi creeze un altfel de viitor.
Unii o simt ciudata, altii o vad tocilara, multi o considera normala, destui o vad asa cum e ea si o doresc aproape.
Ea nu e nici ciudata, nici tocilara. Nu se vrea desteapta iar normalitatea nu ii surade.
Trece neobservata. Eu i-am intrat cu greu in dedesubturi. Uneori plangeam cand nu o intelegeam. M-am calmat mai tarziu caci am inteles ca ea este ea si va ramane asa mult timp. As fi strans-o in brate, i-as fi vorbit, as fi luat-o de mana dar nu am avut parte decat de o privire.
Si-a strans esarfa si mai bine, si-a ridicat rucsacul, a clipit arogant si a mers mai departe.

Altfel Partea I

Candva era un simplu copil ce nu stia prea multe. Numele ei era Irina. Trecand peste toata naivitatea, timiditatea si aspectul fizic ce lasa de dorit ea visa ca intr-o zi va ajunge sa fie frumoasa, va ajunge sa aiba cultura generala, prieteni, ca va fi cunoscuta, admirata, iubita si invidiata.
In acele timpuri nu credea ca va fi cu putinta. Citea mult. Regasea in orice carte un refugiu. Prieteni nu avea. Avea doar cativa amici pe care ii umilea de cate ori se putea, iar ocazii erau mult prea des, incat ajunsese sa fie marginalizata.
Asta a durat destui ani. A cunoscut si ea ca toti ceilalti pubertatea, o usoara independenta si dorinta de a vrea mai mult.
Cineva a aparut brusc in ...decor. Un moldovean blond cu ochi albastri, cu degete de pianist, absolvent al facultatii de teologie si a celei de litere, profesor de limba romana venise in scoala ei din curiozitate, pentru a cunoaste alte persoane.
A ajutat-o mult. I-a dat incredere. Poate ca nu a facut-o intentionat, ori poate nici macar nu si-a dat seama de cat de mult a ajutat-o. Dupa plecarea lui ea a fost altfel. Putem incepe prin a spune ca dupa ce el a plecat exista o diferenta intre ce stia ea la inceput si ce stia in acel moment, cat de independenta era ea atunci si cat a fost dupa si cat de dornica de schimbare a fost mai demult si cat era acum.
Apoi a urmat o "epoca" de metamorfoza. A inceput sa puna accent pe valorile morale, pe altfel de calitati decat cum ar putea impresiona prin haine, ce manele se asculta la tv, ori ce cura de slabire este in voga.

Mesaj din trenul ideilor2

E toamna. M-am plictisit deja. Vreau iarna. Mi-e bine. E cald. Vantul adie bland peste frunzele bolnave de tei. Mi-e somn.