Prima zi de Paste s-a dovedit a fi cu mult peste asteptarile mele. Eu nu imi doream nici mancare, nici bautura, nici musafiri si nici distractii pentru ziua aceasta. Nu voiam decat sa merg la Biserica. A fost splendid. Chiar daca privelistea de inceput a fost ucigator de dezgustatoare, plina de personaje nedorite, spre final slujba de Inviere a Domnului s-a dovedit a fi un real succes, intrucat fiecare crestin ce purta o lumanare cu lumina ce provenea de la mormantul sfant din Ierusalim participa nu doar fizic ci si sufleteste la ceea ce avea loc acolo, si parca noi toti ne bucuram de frumusetea duhovniceasca a vietii.
Ora 4 din dimineata m-a surprins sub ochii sfintilor cuviosi din icoanele murale si sub cantecul multimii.
Nu uit nici acum imaginea din cimitir, cand de pe culmile cele mai inalte ale "orasului mort" puteam zari apropiindu-se lumini peste lumini, miscandu-se spre a aduce fericire si celor adormiti.
In noaptea neagra lumina sfanta ne vrajea...
P.S. Cert e ca articolul este sec si nici pe departe indeajuns de bun pentru a descrie trairile nu doar ale mele, ci ale tuturor crestinilor prezenti in acel spatiu. Fac pe victima si spun ca nu dispun de timp suficient pentru a scrie ceva mai emotionant. Pana atunci raman dezgustatoare cu articolele mele stupide.
Hristos a inviat, cititori invizibili! Va urez nu doar un Paste ci si o intreaga viata luminata!
