Planurile facute cu ceva timp in urma s-au transformat in realitate, iar acum, ma vad in stare sa iau un marker in mana si sa colorez pe harta drumul de la Tecuci pana la Bucuresti si sa marchez cu niste X-uri locurile pe care le-am vizitat. In randurile ce urmeaza nu voi face decat sa scriu despre ce am vizitat si ce am trait acolo.
Prima oprire: Palatul Cotroceni. Perchezitie la intrare, condusi de un ghid pana la intrare, am luat bilete, am lasat bagaje la garderoba, am incaltat papuci si am pornit aventura in palatul prin care s-au perindat atatia regi. Sali peste sali, scari, marmura, goblen, piele, nuc si abanos, pian, pianina din carapace de broasca teastoasa. Tapet pe pereti, paturi uriase, ceasuri, aur si bronz, argint, bun gust si rafinament. Biblioteca m-a coplesit, 5000 de volume fiind acum ceva timp, acum ramanand doar 3000. Salonul norvegian plin de lemn si cu o soba in colt, salonul florilor - preferatul reginei Maria, sala de receptie, holul plin de marmura si sufrageria , toate deosebite prin materialul si varsta lor. Candelabre cu cristal de Medias in toate incaperile, o sabie de aur batut cu smarald si rubin primita in dar de catre Cuza. Sufrageria cu o masa uriasa si scaune ce aveau spatar fie cu soim, pe care se spune ca preferau sa stea domnii, si cu floare de crin, pe care obisnuiau sa stea doamnele.
Portretul reginei Maria, cea mai frumoasa femeie a acelei perioade este pastrat in palat, in sala cu influente orientale, sala cu scari undeva sus unde se spune ca regina obisnuia sa bea ceaiul de la ora 5. Uimitoare era si masa de marmura din sala de receptie, unde s-a semnat intrarea Romaniei in primul razboi mondial, masa ce cantarea opt tone, motiv pentru care nu a parasit niciodata incaperea.
Souveniruri la sfarsit si zambete.
A doua oprire a fost Muzeul Satului. Casute romanesti, fotografii, ploaie, soare si bunadispozitie.
Militam impotriva fast-food-ului dar nu am refuzat sa mergem la McDonald's si la KFC.
La teatru am ajuns mai devreme, am luat bilete, ne-am plimbat prin imprejurimi si bine am facut. Fata ce vindea bijuterii funky handmade a ramas cu doua perechi de cercei in minus si cu cativa lei in plus :D.
Dar cele enumerate mai sus sunt nimic pe langa ce s-a intamplat la TNB.
Am intrat si am asteptat sa inceapa piesa. In scurt timp s-a umplut sala. Desi piesa istorica, Eduard al III-lea de Shakespeare, a devenit geniala sub bagheta magica a talentului actorilor.
Inainte de pauza de la jumatate a fost un cutremur scurt dar puternic. Admirabil a fost ca actorii nu s-au oprit, nu au reactionat, ci au continuat sa joace. La sfarsitul piesei eram cu totii coplesiti. Aplauze de 10 minute neincetat. Aplauze incontinuu...
Bravooo!!
Bine, recunosc ca dupa ce am iesit din cladire am fost oprita de o jurnalista de la Realitatea TV care mi-a pus cateva intrebari. Cica reportajul a fost difuzat de cinci ori la TV. [au fost 2 minute de celebritate pentru mine:))) ]
Drumul spre casa a cuprins si oprirea la un McDonald's pentru noi provizii, cantece in masina, dans, si somn.
Nu pot sa ma abtin si sa recunosc ca le port un mare respect actorilor. Aplauze!
