Monocromo

Monocromo
A fost odată un cuier uriaş numit web iar în el erau agăţate multe haine numite site-uri. Una din haine avea o multitudine de buzunare ce se înmulţeau zilnic. Ele se numeau blog-uri.
Astfel, prietenii mei au mereu un loc special în buzunarul cu InterzisFraierilor.

joi, 10 aprilie 2008

Noi nu mai crestem, imbatranim...

Şi totuşi vine toamna,
Şi totuşi vine toamna
Şi tu o simţi şi o îngâni,
Şi totuşi vine toamna,
Şi totuşi vine toamna,
Şi...vai! suntem bătrâni...
De ce mor atatia oameni?Pur si simplu uneori ma simt ca pe un vapor care se scufunda,iar eu, stand pe cel mai inalt catarg, vad cum oamenii se sting ca niste flacari trecatoare.
Au murit oameni dragi mie, parca mergem impreuna pe o punte iar ei cad, cad pe rand, insa eu nu ii pot prinde...
Dar fiecare suntem datori cu o moarte, iar daca ei s-au stins si noi vom face acelasi lucru la un moment dat...Uneori, in noptile grozav de linistite, prin somnu-mi tainic, ii visez pe ei, pe toti cei de care imi amintesc , dar nu ma intristez...
Multi spun ca sufletele lor se duc in rai.Dar ce este Raiul, o gradina plina de plante unde te simti prea bine? Eu cred ca nu...
Din punctul meu de vedere Raiul reprezinta o repetare necontenita a lucrurilor cele mai placute din viata pamanteasca pe care am dus-o fiecare...Dar asta mai ramane de vazut, caci nimeni nu s-a intors inca de acolo...
☼♫☼☼♫☼☼♫☼☼♫☼☼♫☼☼♫☼☼♫☼☼♫☼☼♫☼☼♫☼☼♫☼☼♫☼
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti, ca de la un complot
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuiaza-n zbor
Varatec ploua-n fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor
Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si tu o simti si o ingani
Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si, vai, suntem batrani
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis
In clai de fan miroase-a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aguride pivincerul moare
Mai este pan' la nunta tïmp destul
Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si tu o simti si o ingani
Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si, vai, suntem batrani...
("Totusi toamna" by Tatiana Stepa - Cenaclul "Flacara" )