Aplauzeee!!

Planurile facute cu ceva timp in urma s-au transformat in realitate, iar acum, ma vad in stare sa iau un marker in mana si sa colorez pe harta drumul de la Tecuci pana la Bucuresti si sa marchez cu niste X-uri locurile pe care le-am vizitat. In randurile ce urmeaza nu voi face decat sa scriu despre ce am vizitat si ce am trait acolo.
Prima oprire: Palatul Cotroceni. Perchezitie la intrare, condusi de un ghid pana la intrare, am luat bilete, am lasat bagaje la garderoba, am incaltat papuci si am pornit aventura in palatul prin care s-au perindat atatia regi. Sali peste sali, scari, marmura, goblen, piele, nuc si abanos, pian, pianina din carapace de broasca teastoasa. Tapet pe pereti, paturi uriase, ceasuri, aur si bronz, argint, bun gust si rafinament. Biblioteca m-a coplesit, 5000 de volume fiind acum ceva timp, acum ramanand doar 3000. Salonul norvegian plin de lemn si cu o soba in colt, salonul florilor - preferatul reginei Maria, sala de receptie, holul plin de marmura si sufrageria , toate deosebite prin materialul si varsta lor. Candelabre cu cristal de Medias in toate incaperile, o sabie de aur batut cu smarald si rubin primita in dar de catre Cuza. Sufrageria cu o masa uriasa si scaune ce aveau spatar fie cu soim, pe care se spune ca preferau sa stea domnii, si cu floare de crin, pe care obisnuiau sa stea doamnele.
Portretul reginei Maria, cea mai frumoasa femeie a acelei perioade este pastrat in palat, in sala cu influente orientale, sala cu scari undeva sus unde se spune ca regina obisnuia sa bea ceaiul de la ora 5. Uimitoare era si masa de marmura din sala de receptie, unde s-a semnat intrarea Romaniei in primul razboi mondial, masa ce cantarea opt tone, motiv pentru care nu a parasit niciodata incaperea.
Souveniruri la sfarsit si zambete.

A doua oprire a fost Muzeul Satului. Casute romanesti, fotografii, ploaie, soare si bunadispozitie.
Militam impotriva fast-food-ului dar nu am refuzat sa mergem la McDonald's si la KFC.
La teatru am ajuns mai devreme, am luat bilete, ne-am plimbat prin imprejurimi si bine am facut. Fata ce vindea bijuterii funky handmade a ramas cu doua perechi de cercei in minus si cu cativa lei in plus :D.

Dar cele enumerate mai sus sunt nimic pe langa ce s-a intamplat la TNB.
Am intrat si am asteptat sa inceapa piesa. In scurt timp s-a umplut sala. Desi piesa istorica, Eduard al III-lea de Shakespeare, a devenit geniala sub bagheta magica a talentului actorilor.
Inainte de pauza de la jumatate a fost un cutremur scurt dar puternic. Admirabil a fost ca actorii nu s-au oprit, nu au reactionat, ci au continuat sa joace. La sfarsitul piesei eram cu totii coplesiti. Aplauze de 10 minute neincetat. Aplauze incontinuu...
Bravooo!!

Bine, recunosc ca dupa ce am iesit din cladire am fost oprita de o jurnalista de la Realitatea TV care mi-a pus cateva intrebari. Cica reportajul a fost difuzat de cinci ori la TV. [au fost 2 minute de celebritate pentru mine:))) ]

Drumul spre casa a cuprins si oprirea la un McDonald's pentru noi provizii, cantece in masina, dans, si somn.

Nu pot sa ma abtin si sa recunosc ca le port un mare respect actorilor. Aplauze!

Venusiana convinsa in momente de betie

Men are from Mars, women are from Venus.
Pe Marte viata se traieste la maximum. Constructii uriase, concurenta, curse de masini,tras de fiare, TV, bere si seminte, bancuri tampite,fotbal, mititei cu mustar,politica, curse de cai, cock fights, "care da jetul mai puternic", somn in chiloti, canapele de piele, si, bineinteles, orgoliu, trufie, munca si lipsa de simt artistic. Dar nu de barbati si ce fac ei pe planeta lor ne intereseaza ci venusienele si cu activitatile lor ne/imi/va rod curiozitatea.
Asadar, femeile duc o viata linistita pe Venus. Ele se preocupa de activitati cu totul si cu totul diferite de cele ale martienilor. Ele citesc, urasc concurenta, fac complimente, joaca volei si merg la sala pentru "a scapa de surplusul de celulita", isi dau sfaturi peste sfaturi, se nasc sau nu cu gusturi pentru haine, lupta pentru drepturile lor, devin fiice de tata [exemplu romanesc: Elena Basescu], femei intelectuale [ex. ro. : Simona Popescu], blonde intretinute&proaste [ex. ro. : Simona Sensual, Alina Plugaru, Laura Andresan] sau doamne ministru [ex. ro. Elena Udrea], nu-i asa?
Femeile se iubesc una pe alta, se schimba de trei ori pe zi de haine - in functie de starea de spirit, asculta muzica ce depinde de starea emotionala in care se afla, au hobby-uri relaxante, dorm, se alinta, si lucrul care le defineste este, din punctul meu de vedere, o venusiana crescuta de un martian si o femeie, FAPTUL CA SE PUPA NON-STOP.
Da. Femeile se saruta una cu alta neincetat.
A. se intalneste cu B. dupa doua zile in care nu au vorbit decat pe messenger. Se pupa! ["vai fata! mwah!"]. V. se inalneste cu G. in market, si...se pupa! C. merge in vizita la L. si se pupa! D. se da cu rimel in baia fetelor.O vede pe R. si se gandeste sa o pupe.Si O PUPA!
Da, da, da, de trei ori DA. Se pupa non-stop. Le place. Le satisface, simt nevoia, isi doresc, s-au nascut pentru asta, nu pot trai fara o ventuza si isi asuma riscul de a practica lesbianismul sub acoperire.
Iar eu...eu sunt o biata victima care sufera uneori de accente martiene doar fiindca s-a gandit ca daca venusienele au o problema, poate barbatii nu au, dar s-a inselat iar acum leviteaza intre cele doua lumi cautand calea de mijloc care, evident, nu exista.
Le critic pupaturile, imbratisarile superficiale, zambetele prefacute, sfaturile aparent prietenoase si complimentele perfect lingusitoare dar nu sunt barbat.
Le critic fotbalul, berea, mititeii, canapelele din piele, tv-ul, cladirile exagerate, cursele de masini si politica dar nu sunt venusiana convinsa.
Raman eu asa cum sunt, cea care sta trasa de mana stanga spre Venus si de mana dreapta spre Marte. Simt miros de parfum si carti din stanga. Raman acolo.
/*sunet de pupaturi si imbratisari*/
/*sunet de stergere a urmelor de ruj si gloss*/
/*injuratura! ~!@#$*/
/*end of transmission....*/

Memorii

Era aprilie normal. Nimic deosebit in aer, nimic special nicaieri. Era doar o graba stupida si pe chipul fiecarui adult se citea fie grija fie neplacerea in fata rutinei. Ultima zi de scoala. Dupa o dimineata in care am renuntat la studiu si ne-am dedicat ecologiei, eu si D. ne-am spus ca meritam cateva momente impreuna.
Prin parcul din centrul orasului, un parc absolut normal, ba chiar banalizat prin vesnicele traversari ale sale, aveam sa trecem si sa stam abia dupa o lunga plimbare indestulata de logoree plina de memorii, confesiuni si opinii.
Am mers cu moldoveanca in oras. Am pozat pomi infloriti care parca erau mai frumosi ca niciodata. Am pozat garduri si benzinarii, am pozat caini si cladiri. Orice parea ciudat prezenta un real interes de neratat. Mai tarziu, dorind sa ii starnesc amintiri am invitat-o la un capucinno intr-un loc modern dar drag ei. Telefonul unui prieten ne-a facut mult bine. O vedeam incantata si binedispusa. Era tot ce imi doream de la ea.
Momente de cumpana in alegerea unei urmatoare destinatii, momente cu tentative de convingere si clipe de stagnare. Apoi decizie finala: parc. Fotografii peste fotografii, discutii, confesiuni, amintiri si rasete. Are umor, recunosc.
Finalul a fost dulce. Am lasat-o sa scrie. Avea un rucsac mic langa ea. Statea pe o banca de lemn lacuita la inceputul primaverii si scria in caietul meu. Parul brunet avea sa para si mai brunet in lumina soarelui, imi soptea ca adora vioara si ca muzica venita de nicaieri o misca. Lungi fraze emotionante legate de o suferinta interioara, un conflict interior profund au devenit confesiuni. S-a incheiat cu o imbratisare si o despartire nedorita la liceu.
Mi-e dor de D. dar parca inca o am vie langa mine, doar ca nu o pot atinge...
Acum rad cand ma gandesc ca ii spuneam ca are ochi de pisica si sprancene de Mircea Albulescu...

De Paste in stilul meu...

Prima zi de Paste s-a dovedit a fi cu mult peste asteptarile mele. Eu nu imi doream nici mancare, nici bautura, nici musafiri si nici distractii pentru ziua aceasta. Nu voiam decat sa merg la Biserica. A fost splendid. Chiar daca privelistea de inceput a fost ucigator de dezgustatoare, plina de personaje nedorite, spre final slujba de Inviere a Domnului s-a dovedit a fi un real succes, intrucat fiecare crestin ce purta o lumanare cu lumina ce provenea de la mormantul sfant din Ierusalim participa nu doar fizic ci si sufleteste la ceea ce avea loc acolo, si parca noi toti ne bucuram de frumusetea duhovniceasca a vietii.
Ora 4 din dimineata m-a surprins sub ochii sfintilor cuviosi din icoanele murale si sub cantecul multimii.
Nu uit nici acum imaginea din cimitir, cand de pe culmile cele mai inalte ale "orasului mort" puteam zari apropiindu-se lumini peste lumini, miscandu-se spre a aduce fericire si celor adormiti.
In noaptea neagra lumina sfanta ne vrajea...


P.S. Cert e ca articolul este sec si nici pe departe indeajuns de bun pentru a descrie trairile nu doar ale mele, ci ale tuturor crestinilor prezenti in acel spatiu. Fac pe victima si spun ca nu dispun de timp suficient pentru a scrie ceva mai emotionant. Pana atunci raman dezgustatoare cu articolele mele stupide.
Hristos a inviat, cititori invizibili! Va urez nu doar un Paste ci si o intreaga viata luminata!

Nimic

Ori am eu o problema ori am fost plecata fara sa imi dau seama de pe planeta si ceilalti au luat o potiune care le-a dereglat circuitele in asa hal incat sa ii determine sa ne certam non-stop. Clar. Problema e la mine mai mult ca sigur avand in vedere ca nu mai suport pe nimeni, nu mai vreau pe nimeni si simt ca explodez de urgenta daca mai stau in casa.
As iesi cu rolele. Nu fac nimic util pentru societate, am priceput, dar nu, eu trebuie sa ii suport strigatele alintate ale sora'mii care da ordine de acolo, din lumea ei mica si superficiala.
As pune-o de-o sedinta foto la cavoul din padure. Fete cu coafuri extravagante, cercei supradimensionati, rochite colorate si pantofi cu toc de la inalt la foarte inalt, toate pentru deliciul fotografului si al modelelor. And all we need is talent... Dar cum? Cum am putea face asta? Cum sa iesim noi afara si sa savuram fermecatorul peisaj de aprilie cu soarele lui, vantul cald si verde cat cuprinde cand se apropie stupiditatea absoluta, o sarbatoare care nu ar deranja cu nimic daca nu ar fi distrusa de tampenii.
Destest curatenia de Paste. As fi in stare sa dezinfectez gresia la milimetru, sa decolorez covoarele de la dat cu aspiratorul si sa distrug fetele de masa de la calcat oricand altcandva dar numai de Paste nu. Sau stai...in afara planetei pe care se pare ca locuiesc in solitudine exista doctrina aceea ce s-a nascut din sistemul "nu conteaza cat de murdar e inainte sau dupa Paste, important e ca tre' sa facem curat pentru astea trei zile". Jur ca imi dau foc.
Mancare de nu ai ce face cu ea. Obligatii de genul mesajelor pe telefon si in special in alte retele ca sa adun cost suplimentar, flori pentru bunica, vizite insotite de cozonaci, oua rosii si , bineinteles, zambete peste zambete. Nu conteaza daca tu ai chef sa mergi important e ca te iau ai tai de mana, te trag fortat pana acolo, si tu trebuie sa zambesti, sa anunti invierea lui Hristos, sa zambesti, sa zambesti, sa zambesti...
Nu conteaza ca tu dormi bustean fiindca te-ai culcat la 00 cu o seara in urma, e de o mie de ori mai important ca bunica'ta face cozonac si nu poa' sa isi toarne ulei cu mana dreapta ca e in coca si nici cu stanga ca e langa dreapta. Ideea e ca te scoli rapid ca altfel te ia naiba, te imbraci cat se poate de simplu - nu e cazul sa iti asortezi hainele, nu "faci parada modei", nici sa nu te gandesti sa atingi dermatograful de ochi, nu ai voie. E mai mult decat necesar, de fapt e aproape vital, sa iti prinzi parul cat mai in afara fetei si e aproape la fel de obligatoriu sa nu mergi pe role la bunica'ta ca s-ar putea sa i se opreasca inima sau sa faca vreun atac de cord ceva...
Duc o intreaga lupta cu mine si cu ceilalti. Am citit horo(r)scopul. E groaznic. Se verifica.
Imi dau foc in curand.
O zi buna...

Leapsa

Si doar fiindca profesoara mea de istorie e mai tare decat orice alt profesor in viata am decis sa ii accept invitatia la "Leapsa" si sa ma transform intr-un creator al unui zid de ganduri cu 99 de caramizi.

1. Toti ma stiu de Irina. Exista o singura persoana pe fata Terrei care imi spune Petra.
2. Am in spate 15 ierni si destule in fata.
3. Invat intr-un liceu ce intr-o clipa de betie poate fi numit ZOO.
4. Numai betivii si copiii spun adevarul.
5. Imi place zodiacul mult.
6. Sunt sagetator si e singura zodie pe care o ador.
7. Urmatoarele zodii care au respectul meu sunt Leul, Balanta si Berbecul.
8. Imi place primavara, asta e sigur.
9. Ador sa calatoresc. M-as putea numi maniaca a calatoriilor.
10. Am o pasiune exagerata pentru trenuri.
11. Pasiunea se pastreaza si pentru caile ferate.
12. Iubesc si florile. Imi place doar sa le admir, de la distanta daca se poate. Nu imi place sa primesc.
13. Numarul 13 nu imi aduce ghinion. In SUA nu exista etajul 13 la zgarie-nori.
14. Superstitiile sunt tampenii.
15. Ma pricep sa aberez. Am talent si succes in asa ceva.
16. M-am nascut in decembrie, 16. Numarul asta nu reprezinta nimic pentru mine.
17. Imi place la nebunie filmul 'Becoming Jane'.
18. Ca orice tanara oglinda e prietena mea cea mai buna atunci cand trebuie sa ies din casa.
19. Spre deosebire de alte persoane, eu consider ca haina il face pe om.
20. Ma rog...cel putin in primele 10 minute ale unei conversatii.
21. Le urasc pe fetele care nu se ingrijesc.
22. Iubesc o fata.
23. Imi place sa ma epilez cu ceara. Ma epilez regulat pe maini.
24. Sunt zile in care pur si simplu ascult muzica si ma pensez. E activitatea mea preferata.
25. Daca o sa incepi sa imi spui ca nu e bine sa beau Cola o sa te scuip intre ochi si o sa iti spun ca stiu.
26. S-ar spune ca ma sinucid.
27. Recunosc ca fug de tentatii, dar inceeeeett...
28. Nu imi place sa mi se spuna ce sa fac.
29. Nu imi plac campaniile electorale.
30. Politistii nu sunt DELOC pe gustul meu.
31. Ii urasc aprig atunci cand vor sa se faca utili cu cazuri de mizerie.
32. Chiar si asa imi place Romania la nebunie.
33. Cred ca imi plac mai mult doar 10% din oameni si limba tarii mele.
34. Am fost mai demult la olimpiada de romana. Nu m-am facut de rusine.
35. Am cochetat si cu olimpiada de chimie. S-au uitat ceilalti ca la felul 38 cand m-au vazut cum eram imbracata si cat scriam.
36. Mama e bibliotecara.
37. Ce am scris la 36 e o explicatie pentru faptul ca am dezvoltat o pasiune pentru carti.
38. Acum devorez o felie de pizza doar fiindca pot si imi place.
39. Dar as fi in stare sa iti dau cu o pizza in cap daca m-ai pune sa aleg intre un Quatro Stagionne si o carte.
40. Citesc in disperare.
41. De un an cochetez cu scrisul pe blog.
42. Nu imi plac profesorii. Deloc. Cel putin ai mei nu imi plac, exceptie facand singura profa care e aproape colega mea.
43. Noaptea cand stau cu ochii pe tavan, lucru ce se intampla des, creez metafore si titluri de carti si bloguri.
44. Imi place sa dorm.
45. Ma apropii de jumatatea maratonului si inca nu am scris ce nu imi place.
46. Nu imi place cand cel de la care ma astept la mai mult nu imi e recunoscator sau ma dezamageste.
47. Nu imi place prostia. Sa fie clar!
48. Nu imi plac cei ce nu sunt openminded. Pentru mine omul trebuie sa fie deschis la orice si sa nu ii sara mustarul repede, ci sa stie sa iasa din situatiile ce-i displac cu talent.
49. Nu imi place sa spun ca nu imi plac curvele, fiindca...imi plac! Pentru mine curva nu e centurista care isi castiga painea cu curul. Curva, din punctul meu de vedere, e acea persoana desteapta si frumoasa care stie, dom'le! STIE PE BUNE!
50. Cand o sa ajung la varsta de cincizeci de ani o sa imi fac o cruce maaaaaaaare si o sa ma pensionez.
51. Vreau sa ies din casa pe motiv ca aici pot avea loc cele mai multe accidente.
52. Uneori sunt sadica. Nu sunt prefacuta dar stiu sa ma prefac. Si imi iese de minune!
53. Recunosc ca imi intind parul cu placa.
54. E din snobism si din prostia altora.
55. Imi place sa fac curat.
56. De fapt ador locurile curate si stralucitoare.
57. Asta nu imi da dreptul sa nu port haine inchise la culoare.
58. Ca veni vorba de culori trebuie sa recunosc ca pictez. Nimeni nu stie. O fac in secret. Nu sunt buna dar ador sa pictez, sa desenez, sa cant, sa dansez sa..sa.sa...orice...orice poate fi legat de arta.
59. Daca o sa traiesc pana dupa clasa a XII-a o sa dau la medicina, da, o sa ma sacrific prosteste intreaga viata invatand intr-o facultate ciudata si gandindu-ma ce frumos ar fi fost sa fiu actrita.
60. Fiindca da...Mi-ar placea sa fiu actrita. Nu am probleme cu emotiile si alte cele.
61. Visez la o zi in care o sa stau la balconul vilei mele privind marea, intinsa pe un chaise-long din bambus si sorbindu-mi ceaiul verde, inconjurata de orhidee si cu urme de muscaturi pe gat din partea....cuiva:D:D:D
62. Sunt romantica dar prea putin.
63. Sunt practica, directa si radicala.
64. Usor influentabila si sensibila.
65. Niciodata patetica.
66. Daca as mai adauga un 6 la numarul asta m-ati crede satanista.
67. Am un prieten care ma crede moşofilă, asta fiindca nu am ce face cu cei de varsta mea si nu ma limitez la fete mature, ci ma avant spre cei mai mari decat mine.
68. Sunt open-minded... Nu am inhibitii si nu cred in ideea de tabu.
69. Nu ma limitez la 20 de cuvinte pe zi.
70. AM LOGOREE de prea multe ori.
71. Nu ascult muzica tampita doar pentru versuri. Ascult muzica pentru a o simti.
72. Ma droghez cu muzica si culori.
73. Ma droghez cu trenuri. Am fetish pentru trenuri. [am scris si mai sus dar simteam nevoia sa ma repet]
74. Chiar daca nu imi place sa ma repet...
75. 75 e cubul lui 5.
76. Adesea spun ca sunt o urata de moldoveanca cretina si ochelarista.
77. Am o prietena moldoveanca la fel de cretina cu care am o relatie speciala. Daca intr-o zi va citi asta vreau sa stie ca e speciala pentru mine.
78. Am o pisica. O invidiez.
79. Mor dupa Egiptul Antic si dupa Grecia.
80. Nu vreau sa trec de 80 de ani si sa fiu o povara.
81. Nu vreau sa ma casatoresc. Sunt o aventuriera innascuta cu principii bine stabilite in legatura cu viata.
82. Am prieteni pe mess cat curpinde, foarte bine selectionati.
83. Unii mai imi spun si IPond sau Pondycherryca.
84. Am citit mai demult Charlie si fabrica de ciocolata (Charlie and the chocolate factory) si am zarit un nume ce mi-a placut. Antony Pondycherry sau asa ceva...
85. Mai tarziu am aflat ca Pondycherri e un oras din India. Una din tarile mele preferate.
86. Mi se pare genial ca vaca e sacraaa!!
87. Imi place sa merg cu rolele. Nu sunt buna.
88. Sunt onesta. Am 68 de kg.
89. Sunt fana lui Andrei Duban.
90. Imi place sa merg la teatru.
91. Imi plac Dani Otil, Mihaela Radulescu,Florin Piersic, Angelina Jolie, Anne Hathaway, Johnny Depp, Orlando Bloom, Mihaela Nicola, Zoia Alecu, Napoleon Bonaparte, Cleopatra - regina Egiptului, Lorelei din opera lui Teodoreanu, Marguerite din opera lui Dumas, Raluca si Dea [se stiu ele], mama mea, tatal meu, var'mea, profa mea, femeile frumoase, barbatii frumosi. [nu e ierarhie in functie de importanta, ci dupa cum mi-a venit in minte]
92. Imi iubesc parintii.
93. Am o sora. O iubesc.
94. Sunt dependenta de natura si de calculator. Dar mai dependenta sunt de carti si oameni speciali.
95. Cand ma fac mare o sa scriu o carte.
96. Imi plac cartofii prajiti.
97. Nu ma dau inapoi de la nimic. Biiinee...Aproape nimic
98. Asta e finalul. Nu stiu sigur daca eu cred in Dumnezeu.
99. Iubesc viata asta uneori mizerabila, alteori splendidaaaaa....

Dau mai departe cui vrea.

Viata e frumoasa

Mirobolant! Blogul meu a implinit pe 7 aprilie nici mai mult nici mai putin de un an. E fermecator cum eu, un elev cat se poate de banal cu aspect de copil suferind de sindromul Down atunci cand ma vezi pe strada, sunt capabila de un asa efort sustinut in vietisoara asta a mea. Nu conteaza. E mai mult decat important ca am reusit sa tastez sute de milioane de caractere pentru a scrie 109 articole, 110 incluzandu-l pe cel prezent. In articolul precedent m-a chinuit putin talentul si m-am crezut iarasi in clasa a opta pe cand participam eu la minunatele olimpiade scolare si la importantele concursuri Mihai Eminescu spre a-mi varsa talentul in ale literaturii pe niste coli de hartie indoite la coltul unde ma semnam eu cu un pix de 0,5 lei; zic "m-a chinuit" doar ca sa nu spun ca a trebuit sa ma plimb toata dimineata printre vaci, gandaci, narcise, bulgari de pamant si bunici ca sa ma plesneasca inspiratia intr-un mod cat de cat satisfacator.
In articolul acesta o las mai moale cu limbajul ingrijit si ma dau pe brazda, zic pe brazda, fiindca cititorii mei vor considera ca "in sfarsit m-am trezit la realitate" si ca "probabil mi s-au spart lentilele roz de la ochelarii cu care lumea capata alte tente pentru mine".
E clar. Daca nu dai peste cel putin un cretin pe zi viata isi pierde farmecul si nu stiu, parca ti se face dor de cate un papagal care se trezea de obicei in ora de matematica sa te incurce cu cate o manea.
Trebuie sa recunosc ca daca nu m-as fi dus joi la scoala acum eram deja sinucisa de dezamagire si regret, sau de nesatisfacerea curiozitatii mele apasatoare. A trebuit sa ma trezesc cu noaptea in cap din cauza radioului pe care cineva foarte inspirat l-a lasat deschis, am sarit peste ritualul magic ce imi intrase in sange, ritual compus din spalarea parului cu samponul meu preferat, apoi balsam, clatire, uscare si intins cu placa; a trebuit sa ma imbrac repede si sa mai consum si doua minute sunand-o pe o ametita spre a-i spune sa nu plece fara mine, ca intarzii eu trezeci de secunde. Numai bine, fiindca, nu-i asa?, viata e frumoasa, a trebuit sa stau eu in fata benzinariei si sa astept ca o vita pana cand s-a trezit ametita sa ajunga, adica peste 8 minute.
Am ajuns pe "taramul fagaduintei" tragand in piept miros de balega proaspata de cal si bucurandu-ne ochii cu imaginea pur romaneasca a unui rau ce in curand isi va iesi din matca din cauza gunoaielor. La capatul liniei am dat peste o priveliste ce ne-a lasat masca. In loc sa plantam copaci, lucru pentru care ne carasem pana acolo, ni s-au dat cate o manusa chirurgicala si cate un sac de plastic de toata...frumusetea in care urma sa punem gunoaiele, fiind specificat ca nu trebuie sa adunam decat plastic si hartie. Poftim? Adica doar fiindca sunt cetatean si fiindca sunt si elev pe deasupra la un colegiu national de prestigiu trebuie sa adun gunoaie in scopul ecologizarii mediului? Raspuns: DA. Fantastic! Si...nu-i asa? Moldovenii cand fac ceva, o fac...ca la carte, s-ar spune. Am curatat in doar o ora tot terenul, am adunat saci intregi de gunoaie, si am facut o treaba minunata, la sfarsit chiar am plantat si cativa copacei. Speram ca fotografiile pe care directoarea, ce nu s-a atins nici macar de un servetel dar care a zambit non-stop dand ordine ca un Hitler, le-a facut vor fi puse la un panou cu elevi de onoare, si ca ni se vor da si noua diplomele mult promise si, de ce nu, ni se va multumi si noua ca, nu-i asa, aproape am salvat planeta de poluare.
Dar momentele acestea in care partea dorsala era la inaltime din cauza pozitiei de lucrator la Romprest aproape ca au fost uitate caci ziua s-a dovedit a fi in continuare minunata. Cel putin nu am mai fost nevoiti, eu si colegii mei, sa o suportam pe plictisitoarea profesoara de engleza din cauza careia, cand intra in clasa, cade varul de pe pereti. Nu a mai trebuit sa aud cum trancaneste fara rost tentativa de profesoara de matematica si nici nu am mai suportat ora tarzie la care in mod normal ieseam din acel lagar de persecutie.
Pe aceasta cale vreau sa fac si o declaratie de dragoste pentru scumpa si adorata noastra profesoara de istorie, care e mai tare de cel putin 10 la puterea n ori decat orice alt profesor in viata, si care stie ca noi o iubim fiindca a mers cu noi in parc si ne-a pupat si ne lasa sa ii spunem Iubi. - E minunat sa stii ca inca exista profesori deosebiti in tarisoara noastra.
A doua zi, cand in mod firesc nu calca nici dracul in liceu, ne-am trezit ca ar fi cazul sa onoram bancile de pe terenul de sport cu fabuloasa noastra prezenta. Ne-am intalnit acolo, si zau, ca nu regret.
Dupa ce ca am ras de absolut orice intalneam am beneficiat si de dedicatiile gratis ale boschetarului ce frecventeaza "cercurile de oameni intelectuali" cu fata sa de "giggolo". Il putem considera deja un dumnezeu cu "d" pe motiv ca are buletin si ca desi nu a vazut pana acum un buric de fata stie cum e sa sarute. Si...fiind vorba intre noi, el nu poate fi primit nici macar la CartoonNetwork, d'apoi la TarafTV, televiziune ce reprezinta o adevarata tinta pentru "pitzi&coco club members".
Sarind peste partea cu intalnirea mea cu bunul meu prieten domnu' nenea profu' de biologie ajungem la sfarsitul listei cu lucruri "interesante".
Ca sa nu mai spun ca deja a devenit o obisnuinta sa vad papagalii cum se imbata in disperare intre orele 8 si 11 pm; ca a devenit un mod de viata sa dai ignore de 30j de ori pe zi unor cretini ce te iau cu "asl plz" pe mess.
M-am saturat de tatele Simonei Sensual. Mi s-a acrit de tipetele bunicamii atunci cand merg pe role. Clar. Libertatea lor trebuie sa se termine acolo unde incepe libertatea mea. Fara discutii. Astept Pastele si imi pare rau ca nu pot sa ma duc la concert Placebo dar nu-i nimic! pe 24 ma duc la Teatrul National. Urati-mi vizionare placuta!


Pana data viitoare... ganditi-va la cum ar fi daca ar exista spatii special amenajate - precum cele pentru fumatori sau cel din imagine - unde sa poti merge sa zbieri, sa urli, sa dai cu scaune de pereti cat te tine doar din cauza disperarii ca traiesti in...Romania!

De primavara...in alte feluri

Desigur. Toata lumea stie ca e primavara, se simte.

"Intrasem in vortexul primavaratic dupa o perioada de suferinta, dar cand soarele mi-a inundat sufletul, cand am vazut iarasi acel cantec albastru inmiresmat de parfumuri colorate m-am vindecat miraculos de repede. Ma trezisem dintr-un somn imaginat doar prin duhurile negre din mintea mea si paseam cat de repede puteam indreptandu-ma grabit spre ceea ce se numea casa bunicilor. Era la fel ca intotdeauna. Ma astepta castanul meu la poarta, incarcat de muguri. Un gand imi trecu fulgerator prin minte, imi imaginam ca peste cativa ani imi voi putea face un leagan in crengile sale. Era o curte curata, intinsa. Pamantul proaspat sapat si nivelat se usca in soare. Paseam pe o alee dura cu dezgust in ideea ca as fi fost mai fericita daca in loc de betonul acela ar fi fost ca altadata, iarba. Pe partea stanga a aleei visinii copilariei mele isi purtau resemnati mugurii care peste putin timp aveau sa porneasca un razboi ce nu se incheia decat cu un armistitiu de flori si albine. Spre partea dreapta, de-mi intorceam privirile, as putea sa jur ca inima mi-ar fi tresarit de fericire galbena caci narcisele ma cuceresc an de an. Mereu la fel in splendoarea lor atat de simpla dar atat de importanta atunci cand ele se gasesc langa casa bunicilor. Casa ce miroase in fiecare primavara a zambile, si in fiecare vara a crini. Casa cu crizanteme elegante in fiecare toamna ca niste dame intretinute, si flori de gheata pe geamuri in diminetile fiecarei ierni din copilaria mea.
Dar acum soarele ardea. Ma vindecam doar amintindu-mi cum imi culcam papusile in capsuni sau cum ma jucam cu cainele ce-mi parea un detinut inchis nevinovat, ori cum intindeam capcane pentru pasari in corcodusul vietii mele, copilariei mele. Inaintam pe aleea aceea si imi doream sa nu se mai termine. Mi-as fi purtat pasii la infinit perindandu-mi ganduri cu bucle blonde peste acel intreg tinut nemuritor ingradid de hotare cu flori de zarzar si pene de randunele. As fi intins mana spre un cer prea albastru in cautarea unui cumulus nimbus de poveste doar pentru a-l strange macar o data in mana, sa-i dau forma pe care o doresc eu si apoi sa suflu si sa-l imprastii ca pe o papadie vesela si efemera din iarba de langa casa bunicilor..."

Si bineinteles ca asta as fi scris intr-o clipa de romantism sustinut. Dar nu. Nu pot fi nici nostalgica si nici nu inchid ochii prefacandu-ma ca totul este perfect, ca viata miroase a narcise si zambile si ca fiecare mic dejun are ca element principal lapte indulcit cu miere. Nu. Astea sunt subiecte de amintiri din copilarie, cu aventuri limitate de gardurile cu muschi si licheni din curtea bunicilor, sub ochii parintilor si ochelarii bunicii, sub zambetul placut al bunicului si latratul cainilor disperati. Aflu zilnic ca cineva e pe moarte. Deja mi se pare ceva obisnuit, face parte din stirile diminetii. E ca si cafeaua de la micul dejun, aproape indispensabila, deci.
E primavara, e frumos, e soare si iarasi vom vedea tute cu rasini si fete vomitive taraindu-si tocurile si fesele celulitoase pe strazile minunatului si adorabilului nostru orasel, nu-i asa?
Dar cine sunt eu ca sa comentez cand eu nici macar nu port D&G sau JimmyChu.
Si, nu-i asa, fiecare are cate o afinitate, eu am mai multe, dar nu pentru colegul de clasa care ne impute cu prezenta si nici pentru Becali care nici macar nu a stiut cum sa isi rezolve problema cu BMW-ul cat mai subtil ci si-a afisat stupiditatea de machedon pe toate posturile de televiziune; ci pentru actori romani formidabili, cum ar fi F. Piersic si A. Duban, pentru H. Prigoana care la varsta sa vorbeste mai bine decat tatal sau, M. Radulescu ce a scris o carte, si in sfarsit...ii iubesc pe toti cei care inca apreciaza cartile si teatrul de buna calitate.
Nu vreau sa par un smart ass tastand in disperare aici. Regret ca nu am mai scris de atat de mult timp, insa a fost reflux si imaginatia m-a parasit.
Pana data viitoare propun sa va intoarceti la "tablourile din copilarie ce isi perinda naftalina peste ganduri cu bucle blonde"...