Monocromo

Monocromo
A fost odată un cuier uriaş numit web iar în el erau agăţate multe haine numite site-uri. Una din haine avea o multitudine de buzunare ce se înmulţeau zilnic. Ele se numeau blog-uri.
Astfel, prietenii mei au mereu un loc special în buzunarul cu InterzisFraierilor.

joi, 12 martie 2009

Raport

Si iata ca prea des ne este data sansa de a ne bucura de viata ca de un dar de la Dumnezeu dar trecem pe langa ea cu neatentie, insa atunci cand viata iti atarna de un fir de ata reusesti sa iti dai seama ca nimic pe lumea asta nu mai este al tau decat speranta ca Dumnezeu este acolo undeva si ca te va ajuta fara indoiala daca tu crezi in El.
Prin aceasta a trecut si Catalin, pe numele sau intreg Catalin Micu, un baiat plin de viata elev in clasa a unsprezecea la liceul Mihai Eminescu din Barlad. Era un baiat cu o viata normala pana in clipa in care intr-un fel sau altul aceasta a luat o intorsatura puternica, el fiind diagnosticat cu Leucemie Acuta Mieloblastica la inceputul anului 2008. Vestea a fost un real soc pentru el si familia sa.

Din clipa in care au aflat de aceasta teribila boala de care Catalin suferea atat el cat si toti apropiatii lui au inceput lupta pentru viata sa. Si cum speranta nu moare, norocul a fost de partea tanarului caci fratele lui mai mic este perfect compatibil cu el si s-ar putea face un transplant de maduva oricand, lucru posibil la o clinica din Italia doar cu ajutorul a 150000 de euro.
Este o suma uriasa. Zi de zi se strang bani pentru a-l ajuta pe Catalin. Nici elevii Colegiului National Calistrat Hogas - Tecuci nu s-au aratat indiferenti si au initiat o campanie de ajutorare a celui ce le-a devenit prieten.
Prin Protoeria Tecuci, impreuna cu domnul profesor Nistor Stefan si elevii de la liceu s-au trimis mesaje la toate parohiile de unde provin elevi si cu bunavointa credinciosilor in scurt timp s-a adunat o suma care depaseste cu putin pragul de 1000 RON.
Trebuie sa recunosc ca eu consider ca nimic nu e intamplator si ca si noi am fost norocosi, atunci cand eu impreuna cu domnul profesor si alti trei colegi din liceul meu am mers la Barlad, la liceul undeva invata Catalin pentru a o intalni pe doamna sa diriginta ca mai apoi sa mergem acasa la familia Micu. Am fost primiti cu caldura de catre doamna director a liceului si de catre parintele Ciobanu Sandu impreuna cu care am mers acasa la Catalin. Acolo am fost intampinati de mama lui, doamna Micu. O doamna amabila in ochii careia se citea dorinta de victorie in fata necazului abatut asupra fiului ei. Intalnirea cu Catalin a fost diferita. Desi are doar saptesprezece ani boala l-a imbatranit, corpul i-a fost obosit de tratamentele suferite la clinica din Cluj unde sta mai multe zile pe luna decat acasa. Cu toate acestea Catalin a fost incantat sa ne vada.
Dupa o conversatie cu mama sa cu parti mai mult sau mai putin placute, i-am inmanat banii stransi cu ajutorul unor oameni cu suflet mare gandind ca desi e o suma micuta comparativ cu cea de care este nevoie pentru transplantul din Italia, o putem considera o caramida la zidul ce are deja baza pusa.
Am parasit apartamentul cu zambetul pe buze dupa ce am imbratisat-o pe doamna Micu si i-am strans mana lui Catalin, stiind ca Dumnezeu il va ajuta si ca intr-o zi se va intoarce iarasi la scoala si isi va relua viata care din nefericire i-a fost curmata in timpul acestor ani tineri.
Sunt eleva in clasa a noua la Colegiul National Calistrat Hogas din Tecuci si trebuie sa recunosc ca povestea lui Catalin m-a miscat profund. Atat eu cat si colegii mei ii suntem alaturi.

Gudana Irina, clasa a IX-a CNCH -Tecuci