Monocromo

Monocromo
A fost odată un cuier uriaş numit web iar în el erau agăţate multe haine numite site-uri. Una din haine avea o multitudine de buzunare ce se înmulţeau zilnic. Ele se numeau blog-uri.
Astfel, prietenii mei au mereu un loc special în buzunarul cu InterzisFraierilor.

vineri, 17 aprilie 2009

Nimic

Ori am eu o problema ori am fost plecata fara sa imi dau seama de pe planeta si ceilalti au luat o potiune care le-a dereglat circuitele in asa hal incat sa ii determine sa ne certam non-stop. Clar. Problema e la mine mai mult ca sigur avand in vedere ca nu mai suport pe nimeni, nu mai vreau pe nimeni si simt ca explodez de urgenta daca mai stau in casa.
As iesi cu rolele. Nu fac nimic util pentru societate, am priceput, dar nu, eu trebuie sa ii suport strigatele alintate ale sora'mii care da ordine de acolo, din lumea ei mica si superficiala.
As pune-o de-o sedinta foto la cavoul din padure. Fete cu coafuri extravagante, cercei supradimensionati, rochite colorate si pantofi cu toc de la inalt la foarte inalt, toate pentru deliciul fotografului si al modelelor. And all we need is talent... Dar cum? Cum am putea face asta? Cum sa iesim noi afara si sa savuram fermecatorul peisaj de aprilie cu soarele lui, vantul cald si verde cat cuprinde cand se apropie stupiditatea absoluta, o sarbatoare care nu ar deranja cu nimic daca nu ar fi distrusa de tampenii.
Destest curatenia de Paste. As fi in stare sa dezinfectez gresia la milimetru, sa decolorez covoarele de la dat cu aspiratorul si sa distrug fetele de masa de la calcat oricand altcandva dar numai de Paste nu. Sau stai...in afara planetei pe care se pare ca locuiesc in solitudine exista doctrina aceea ce s-a nascut din sistemul "nu conteaza cat de murdar e inainte sau dupa Paste, important e ca tre' sa facem curat pentru astea trei zile". Jur ca imi dau foc.
Mancare de nu ai ce face cu ea. Obligatii de genul mesajelor pe telefon si in special in alte retele ca sa adun cost suplimentar, flori pentru bunica, vizite insotite de cozonaci, oua rosii si , bineinteles, zambete peste zambete. Nu conteaza daca tu ai chef sa mergi important e ca te iau ai tai de mana, te trag fortat pana acolo, si tu trebuie sa zambesti, sa anunti invierea lui Hristos, sa zambesti, sa zambesti, sa zambesti...
Nu conteaza ca tu dormi bustean fiindca te-ai culcat la 00 cu o seara in urma, e de o mie de ori mai important ca bunica'ta face cozonac si nu poa' sa isi toarne ulei cu mana dreapta ca e in coca si nici cu stanga ca e langa dreapta. Ideea e ca te scoli rapid ca altfel te ia naiba, te imbraci cat se poate de simplu - nu e cazul sa iti asortezi hainele, nu "faci parada modei", nici sa nu te gandesti sa atingi dermatograful de ochi, nu ai voie. E mai mult decat necesar, de fapt e aproape vital, sa iti prinzi parul cat mai in afara fetei si e aproape la fel de obligatoriu sa nu mergi pe role la bunica'ta ca s-ar putea sa i se opreasca inima sau sa faca vreun atac de cord ceva...
Duc o intreaga lupta cu mine si cu ceilalti. Am citit horo(r)scopul. E groaznic. Se verifica.
Imi dau foc in curand.
O zi buna...