
Vreme trece,          vreme vine,
    Toate-s vechi si noua toate;
    Ce e rau si ce e bine
    Tu te-ntreaba si socoate;
    Nu spera si nu ai teama,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamna, de te cheama,
    Tu ramâi la toate rece.
Multe trec          pe dinainte,
    In auz ne suna multe,
    Cine tine toate minte
    Si ar sta sa le asculte?...
    Tu asaza-te deoparte,
    Regasindu-te pe tine,
    Când cu zgomote desarte
    Vreme trece, vreme vine.
Nici încline          a ei limba
    Recea cumpana-a gândirii
    Inspre clipa ce se schimba
    Purtând masca fericirii,
    Ce din moartea ei se naste
      Si o clipa tine poate;
    Pentru cine o cunoaste
    Toate-s vechi si noua toate.
Privitor          ca la teatru
    Tu în lume sa te-nchipui:
    Joace unul si pe patru,
    Totusi tu ghici-vei chipu-i,
    Si de plânge, de se cearta,
    Tu în colt petreci în tine
    Si-ntelegi din a lor arta
    Ce e rau si ce e bine.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.
Caci acelorasi          mijloace
    Se supun câte exista,
    Si de mii de ani încoace
    Lumea-i vesela si trista;
    Alte masti, aceeasi piesa,
    Alte guri, aceeasi gama,
    Amagit atât de-adese
    Nu spera si nu ai teama.
Nu spera          când vezi miseii
    La izbânda facând punte,
    Te-or întrece nataraii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teama n-ai, cata-vor iarasi
    Intre dânsii sa se plece,
    Nu te prinde lor tovaras:
    Ce e val, ca valul trece.
       Cu un cântec          de sirena,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca sa schimbe-actorii-n scena,
    Te momeste în vârteje;
    Tu pe-alaturi te strecoara,
    Nu baga nici chiar de seama,
    Din cararea ta afara
    De te-ndeamna, de te cheama.
De te-ating,          sa feri în laturi,
    De hulesc, sa taci din gura;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Daca stii a lor masura;
    Zica toti ce vor sa zica,
    Treaca-n lume cine-o trece;
    Ca sa nu-ndragesti nimica,
    Tu ramâi la toate rece.
Tu ramâi          la toate rece,
    De te-ndeamna, de te cheama:
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera si nu ai teama;
    Te întreaba si socoate
    Ce e rau si ce e bine;
    Toate-s vechi si noua toate:
    Vreme trece, vreme vine.
(1883, decembrie)
