Daca lumea ar fi un glob de sticla, atunci eu as fi un ciob din el, iar atunci m-as simti si eu importanta, caci daca eu nu mai sunt globul nu mai este glob, si totul se schimba.
Deseori psihologii ne roaga sa ne imaginam cum am vedea noi lumea, de undeva din interiorul ei, de undeva unde nu putem fi atinsi, de exemplu un balon, sau chiar un... un glob de sticla, unde suntem numai noi, singuri, lipsiti de griji, departe de haos, insa in inima lui.
Nu stiu ce ar spune unii, insa eu cred ca as spune ceva de genul:
" Vad strazi pline de oameni, agitatie... Merg dimineata pe o strada aglomerata. Un domn foarte elegant trece grabit - probabil un om de afaceri- vorbind la telefon, si un batran bolnav, ce sta intins pe jos il trage de pantalon si il roaga sa ii dea si lui niste bani; la care acel domn il loveste cu piciorul si ii vorbeste urat, reprosandu-i ca ar trebui sa mearga sa munceasca, nu sa cerseasca. Dar el oare nu vede ca batranul e bolnav? :-
Pe langa acelasi bolnav trece o batranica, cu o sacosa in mana, parca lipsita de orice speranta ca ziua aceea o va face sa zambeasca. Se opreste, scoate din punga un pachet de biscuiti si ii spune ' Ia-l pe acesta, mie mi-a mai ramas unul...'
Si ma gandesc ca eu, de acolo unde sunt, vad mai bine decat daca as fi fost cuprinsa in tot acel vacarm, si imi dau seama ca cei saraci tot de cei saraci sunt ajutati; bogatia este invers proportionala cu sentimentele nobile si dorinta de a face bine...
Ma plimb pe aceeasi strada. Plutesc in balonul meu tot mai departe, si ma bucur cand vad ca mai sunt si alte fapte bune. La o trecere de pietoni un tanar ajuta o batranica sa traverseze, doi copii ajuta o vanzatoare sa adune portocalele cazute de pe taraba din cauza unui biciclist. Asta ma face sa zambesc.
Asa imi dau seama de cat de mare e gradina lui Dumnezeu; asa se argumenteaza zicala 'Padure fara uscaturi nu exista' . Din balonul meu, orasul imi parea o paleta de culori... si chiar asa era. Astfel mi-am dat seama ca optimismul te ajuta sa treci mai departe, sa dobori greutatile, si sa accepti ca unele lucruri nu pot fi schimbate. Am vazut o fata care asculta muzica si dansa mergand pe strada, desi toti se uitau ciudat la ea, ei nu ii pasa - se simtea bine, am vazut doi skateri care se indreptau catre parc, zambeau, stiau ca acolo e 'universul' lor. Zambete, saruturi intre indragostiti, imbratisari intre prieteni, strangeri de mana calduroase, saluturi prietenoase, si zambete iar, placere, chiar daca toti stiau ca exista si sentimente demne de dispret si atitudini jalnice.
Acum vreau sa sparg balonul, sa ies de acolo, si sa cad intre oameni, sa fiu cu ei, sa zambesc si eu, sa sarut, sa imbratisez, sa strang o mana calda, sa ajut, sa ascult muzica, sa dansez...."
azi sau maine, la fel
Acum 2 ani
